TRATAMENTE CU SHUNGIT

         Shungitul este o roca asemanatoare carbunelui, care a primit aceasta denumire de la satul Shunga din republica Karelia situata in nord-vestul Rusiei. Proprietatile terapeutice ale Shungitului sunt cunoscute de multe secole. Unul dintre cei mai mari conducatori ai Rusiei, tarul Petru cel Mare (1682-1725) avea sa cunoasca si el proprietatile miraculoase ale Shungitului poruncind sa se construiasca alaturi de izvor un palat si o statiune, care a devenit astfel prima statiune ruseasca si a primi numele de Apele Martiene. Mai mult, Petru a poruncit ca fiecare soldat sa poarte in ranita lui o bucata din acest mineral pe care sa o puna in apa pe care o beau pentru a o dezinfecta si a mentine sanatatea stomacului. Drept rezultat, bolile in cadrul ostirii s-au redus drastic.

   Shungitul elimina elementele nocive din corp, dar si adauga si restabileste acele elemente de care organismul uman are nevoie. In acest fel, organismul isi echilibrează treptat continutul de minerale care permit tratarea multor boli cronice si restabilirea echilibrului energetic. Shungitul are capacitatea de a purifica apa practic de toate substantele organice (incluzind aici si produsele pe baza de petrol, si pesticidele), de multe metale si nemetale, de bacterii si microorganisme. Consumarea unei ape potabile de buna calitate poate sa indrepte insuficientele in regimul alimentar si sa previna aparitia multor tulburari clinice. Bolile oaselor, cariile, osteoporoza, bolile digestive, ale sangelui, toate aceste afectiuni pot fi evitate prin folosirea unei ape potabile de buna calitate tratata cu shungit. Shungitul purifica apa de diferite impuritati (nitrati, nitriti, excesul de cupru, mangan, fier), indeparteaza metalele grele, substantele organice, limpezeste apa tulbure, elimina gusturile particulare, mirosurile. Satureaza apa cu saruri de calciu si magneziu, microelemente, pana la concentratia optima pentru organismul uman. Aceasta roca, pe langa toate aceste calitati, ii confera apei proprietati unice terapeutice.

    Apa cu Shungit este o solutie cu fullerene, care face parte dintr-o noua generatie de mijloace profilactice si de tratament, care au o actiune pe mai multe planuri asupra organismului. Unul dintre aceste exemple este influenta antihistaminica pe care o are apa cu shungit. S-a demonstrat ca prin consumarea acestei ape nivelul de histamina din sange (histamina joaca un rol important in dezvoltarea majoritatii afectiunilor alergice) scade considerabil.

    Apa cu Shungit este recomandata in profilaxia si terapia multor afectiuni, dintre care enumeram: anemia, alergiile de diferite tipuri, astmul bronsic, gastrita, dispepsia, bolile de rinichi, bolile de ficat, pietrele la fiere, afectiunile vezicii biliare, in cazul sistemului imunitar afectat, bolile glandei tiroide, raceli, afectiuni cardiovasculare, colecist, sindromul oboselii cronice.

   Mai mult, bauta cu regularitate, apa cu Shungit indeparteaza durerile de cap, reumatismul, durerile din ceafa, normalizeaza somnul, stabilizeaza tensiunea, elibereaza traiectul respirator, da energie si este un ajutor nepretuit pentru toti oamenii care traiesc in conditii de stres si in medii toxice pentru ca ea are caracteristici regeneratoare care redau vitalitatea pierduta.
    Baile cu apa de Shungit sunt revigoratoare si sunt recomandate pentru tratarea si profilaxia urmatoarelor afectiuni: boli de piele, alergie, varicela, matreata, caderea parului, afectiuni ginecologice, hipertensiune, pietre la fiere, acnee, pietre la vezica urinara, raceala, bataturi, dureri de membre, fracturi. Baile cu Shungit sunt foarte recomandate pentru imbunatatirea dispozitiei sufletesti: inlatura oboseala, cresc capacitatea de munca.
    Chipsurile din Shungit pot fi sfaramate cu ajutorul unui ciocan pana la transformarea in pudra fina. Presarati acesta pudra pe podea si asezati pe ea picioarele desculte. Puteti imita mersul sau puteti sta pur si simplu in picioare pe acesta pudra de shungit timp de 1-5 minute. Procedeul duce la echilibrarea tensiunii sanguine, la purificarea intregului organism, la destindere psihica, la revigorarea intregului organism. Este inlaturata oboseala, durerea de picioare dispare, creste tonusul energetic, este indepartata imediat tensiunea nervoasa si stresul.
    Apa de Shungit este recomandata atat pentru uz intern, cat si extern: administrare orala, bai, comprese, gargara. In scopuri terapeutice, prin administrare orala, se recomanda consumarea a cel putin trei pahare cu apa cu Shungit pe zi. In prevenirea unor boli ale sistemelor neuronal, digestiv, muscular si pentru ameliorarea circulatiei sanguine, se recomanda consumarea a 3 pahare de apa cu Shungit pe zi. Pentru gargara se foloseste apa cu Shungit calduta, fara a fi fierbinte. Pentru comprese, se inmoaie un tifon in apa preparata si se aplica compresa pe locul dureros timp de 2 ore.
     Pentru a schimba apa deteriorata din corpul nostru se recomanda sa bem "apa structurata" (care a stat timp de 72 de ore cu Shungit) dupa următoarea formula: 1,5 litri apa cu Shungit pentru fiecare kg al corpului. Se poate face cu rezultate foarte bune "cura japoneza". Se bea dimineaţa, imediat dupa trezire pe stomacul gol aproximativ 0,5 litri apa cu Shungit si nu se mananca si se bea nimic timp de aproximativ 60 minute.

ARGILA, UN REMEDIU MIRACULOS

          Inca din Antichitate s-a recunoscut valoarea terapiei cu argila si s-a folosit in preparate medicinale. In primul razboi mondial s-a amestecat argila cu mustarul distribuit soldatilor, pentru a se evita dizinteria si alte boli infectioase. Actiunea sa bactericida constituie un ajutor pretios, fiindca absoarbe substantele toxice. S-au facut studii si experimente pe soareci, carora li s-a dat stricnina si care au murit imediat. Aceeasi doza de otrava, administrata impreuna cu argila, nu a avut nici un efect asupra soarecilor, nu au murit. Argila are actiuni antiseptice si cicatrizante foarte intense: impotriva tuturor microbilor, impiedica proliferarea bacteriilor si usureaza regenerarea celulelor. Potenteaza fortele de aparare ale organismului. Ajuta la echilibrarea radioactiva a corpului. Reancarca celulele organismului cu energie vitala. Are efect tonic asupra sistemului nervos si alunga stresul.

    Inainte de a se institui cura cu argila, trebuie sa se stie ca este contraindicata in constipatii cronice, tendinte de ocluzii intestinale si hernie. Trebuie folosita cu discernamant.

    Se foloseste pentru cura interna mai intai sub forma de apa de argila, obtinuta din amestecarea argilei cu apa plata, ce se pregateste seara. A doua zi se bea, pe stomacul gol, numai apa clara. Ea imbogateste sangele si pregateste corpul pentru a primi, in a doua etapa, "laptele de argila". Atunci trebuie sa se bea apa amestecata bine cu sedimentul de argila. In principiu, cura dureaza opt zile si se reia dupa un repaus de opt zile, si tot asa, pana la vindecare.

    O alta reteta spune ca, in cura de dezintoxicare a organismului,  in primele 7 zile se bea inainte de fiecare masa cu  aproximativ 30 de minute numai apa limpede din paharul cu argila, fara sedimentul de pe fundul paharului. Dupa acest interval de timp, se bea tot continutul paharului, amestecand apa de argila cu o lingurita (de lemn, exclus metal), asa incat sa se omogenizeze continutul cu sedimentele. Administrarea se face intotdeauna inainte de masa (cu 30 minute), fiind luate in total 2-3 pahare pe zi, pe tot parcursul tratamentului. Tratamentul tine 21 zile, dupa care se face pauza. In general putem citi si prospectul, care vine impreuna cu produsul achizitionat din farmaciile naturiste, pentru a ne face o shema de tratament adecvata bolii de care suferim.

    In cura externa se foloseste sub forma de cataplasme reci, caldute, fierbinti, amestecate cu infuzii de plante medicinale, cu actiune in: furunculoza, abcese, migrene, artroze, nevralgii si afectiuni dentare. Cand este o afectiune profunda, se va folosi, concomitent, si cura interna.

    In afectiuni ginecologice, injectiile cu argila dau rezultate excelente (leucoree, vaginite). Spalarea ranilor cu o solutie lichida de argila, la care se adauga cateva picaturi de lamaie. Inlocuieste pudra de talc pentru copii. In asociere cu varza, lamaia, mierea de albine, drojdia de bere, actiunea de vindecare creste si mai mult. Sa nu uitam insa si actiunea ei estetica, sub forma de masti, creme si lotiuni.

ALIMENTE VII SAU ALIMENTE MOARTE

          Alimentatia lumii moderne, se bazeaza in special pe alimente procesate (termic, mecanic etc), ori aceste procedee seaca energia vitala ale unui produs alimentar. De aceea un produs alimentar poate fi declarat mort sau viu, in functie de procesarea si prepararea sa.  Alimentele cu viata sunt acelea, care sunt luate direct din natura (fructe,  legume, cereale neprelucrate termic etc) si sunt oferite spre consum direct in starea, in care au fost colectate din natura.

     Alimentele cu viata, potrivit disciplinei alimentare yoghine, sunt acele alimente care isi pastreaza aproape in totalitate  principiile active: vitaminele, proteinele, microelementele si macroelementele, glucidele, lipidele, hormonii, enzimele etc. In aceasta categorie se incadreaza toate alimentele vegetale in stare cruda si proaspata:  zarzavaturile;  legumele;  fructele dulci;  fructele uleioase;  laptele si derivatele lui;  ouale proaspete;  cerealele nealterate si netratate ori modificate genetic;  plantele medicinale si ceaiurile preparate din ele;  tincturile, pulberile, muschii vegetali;  algele;  pestele proaspat;  painea si produsele fainoase din faina integrala;  fructele in stare cruda, care intra in compozitia unor produse de cofetarie (torturi, melanjuri, inghetata, tarte etc.);  fructele consevate prin uscare sau prin afumare;  ciupercile si legumele conservate prin deshidratare stiintifica;  pestele conservat prin uscare sau prin afumare, dupa tehnologie stiintifica;  carnea proaspata (cruda, pe gratar, pe plita, pe carbune, inainte de trecerea a trei minute de la sacrificarea animalului; carnurile de animale vegetariene  capre, oi, vite si mai ales vanat);  marmeladele, gemurile, jeleurile, siropurile;  vinurile naturale si bauturile naturale tari;  cafeaua (intr-un procent foarte mic);  semintele fructelor oleaginoase, atat in stare cruda, cat si sub forma de preparate, in care nu s-au folosit flacarile focului, aburii vaselor de gatit, diverse substante chimice etc.

     Alimente fara viata sunt, potrivit acelorasi practici terapeutice de sorginte orientala:  orice element de origine vegetala sau animala, care a fost tinut in congelator, camera frigorifica, frigider;  orice aliment fiert un timp mai indelungat decat 30 de secunde; orice aliment mentinut intr-o stare tamasica, in cutii de conserve ermetice, in borcane etanseizate sau in pungi ori folii din care s-a scos aerul, s-au vidat, conservare prin acoperire cu glazuri (Starea tamasica se refera, in cazul alimentelor, la situatia in care acestea au fost golite de energia vitala, de prana, cum o numesc yoghinii. Astfel, metodele de conservare cum ar fi congelarea, fierberea, uscarea fortata, dar si mucezirea lactatelor, a painii, a conservelor, descompunerea vegetalelor, alterarea carnurilor; toate acestea reprezinta factori devitalizatori ce fac ca un aliment sa devina tamasic.); orice aliment, de orice natura, pastrat in saramura; o alta metoda de conservare frecvent folosita (mezelurile pe care le consumam in cantitati uriase contin foarte multa sare); orice aliment prajit, fript mult timp, imbibat cu diverse sosuri ori in ciorbe, supe, diferite alte fierturi sau preparate la cuptor; orice aliment care, in urma combinarii sale cu alte alimente trecute prin procesul fierberii sau supus altor procedee de preparare, si-a modificat structura chimica naturala, originara.

     Lista alimentelor toxice este mult mai lunga decat primele doua. Una dintre explicatii, pentru care se recurge la alimentele fara viata, ar fi ca omenirea, inmultindu-se vertiginos, are nevoie in mod firesc de tot mai multa hrana, pe care natura nu ne-o mai poate oferi asa cum o facea in urma cu sute si mii de ani. Prin urmare, hrana industriala vine sa suplineasca acest necesar, pe spatiile neacoperite, din ce in ce mai mari.