ALIMENTE VII SAU ALIMENTE MOARTE

          Alimentatia lumii moderne, se bazeaza in special pe alimente procesate (termic, mecanic etc), ori aceste procedee seaca energia vitala ale unui produs alimentar. De aceea un produs alimentar poate fi declarat mort sau viu, in functie de procesarea si prepararea sa.  Alimentele cu viata sunt acelea, care sunt luate direct din natura (fructe,  legume, cereale neprelucrate termic etc) si sunt oferite spre consum direct in starea, in care au fost colectate din natura.

     Alimentele cu viata, potrivit disciplinei alimentare yoghine, sunt acele alimente care isi pastreaza aproape in totalitate  principiile active: vitaminele, proteinele, microelementele si macroelementele, glucidele, lipidele, hormonii, enzimele etc. In aceasta categorie se incadreaza toate alimentele vegetale in stare cruda si proaspata:  zarzavaturile;  legumele;  fructele dulci;  fructele uleioase;  laptele si derivatele lui;  ouale proaspete;  cerealele nealterate si netratate ori modificate genetic;  plantele medicinale si ceaiurile preparate din ele;  tincturile, pulberile, muschii vegetali;  algele;  pestele proaspat;  painea si produsele fainoase din faina integrala;  fructele in stare cruda, care intra in compozitia unor produse de cofetarie (torturi, melanjuri, inghetata, tarte etc.);  fructele consevate prin uscare sau prin afumare;  ciupercile si legumele conservate prin deshidratare stiintifica;  pestele conservat prin uscare sau prin afumare, dupa tehnologie stiintifica;  carnea proaspata (cruda, pe gratar, pe plita, pe carbune, inainte de trecerea a trei minute de la sacrificarea animalului; carnurile de animale vegetariene  capre, oi, vite si mai ales vanat);  marmeladele, gemurile, jeleurile, siropurile;  vinurile naturale si bauturile naturale tari;  cafeaua (intr-un procent foarte mic);  semintele fructelor oleaginoase, atat in stare cruda, cat si sub forma de preparate, in care nu s-au folosit flacarile focului, aburii vaselor de gatit, diverse substante chimice etc.

     Alimente fara viata sunt, potrivit acelorasi practici terapeutice de sorginte orientala:  orice element de origine vegetala sau animala, care a fost tinut in congelator, camera frigorifica, frigider;  orice aliment fiert un timp mai indelungat decat 30 de secunde; orice aliment mentinut intr-o stare tamasica, in cutii de conserve ermetice, in borcane etanseizate sau in pungi ori folii din care s-a scos aerul, s-au vidat, conservare prin acoperire cu glazuri (Starea tamasica se refera, in cazul alimentelor, la situatia in care acestea au fost golite de energia vitala, de prana, cum o numesc yoghinii. Astfel, metodele de conservare cum ar fi congelarea, fierberea, uscarea fortata, dar si mucezirea lactatelor, a painii, a conservelor, descompunerea vegetalelor, alterarea carnurilor; toate acestea reprezinta factori devitalizatori ce fac ca un aliment sa devina tamasic.); orice aliment, de orice natura, pastrat in saramura; o alta metoda de conservare frecvent folosita (mezelurile pe care le consumam in cantitati uriase contin foarte multa sare); orice aliment prajit, fript mult timp, imbibat cu diverse sosuri ori in ciorbe, supe, diferite alte fierturi sau preparate la cuptor; orice aliment care, in urma combinarii sale cu alte alimente trecute prin procesul fierberii sau supus altor procedee de preparare, si-a modificat structura chimica naturala, originara.

     Lista alimentelor toxice este mult mai lunga decat primele doua. Una dintre explicatii, pentru care se recurge la alimentele fara viata, ar fi ca omenirea, inmultindu-se vertiginos, are nevoie in mod firesc de tot mai multa hrana, pe care natura nu ne-o mai poate oferi asa cum o facea in urma cu sute si mii de ani. Prin urmare, hrana industriala vine sa suplineasca acest necesar, pe spatiile neacoperite, din ce in ce mai mari.