DETOXIFIEREA FICATULUI

         In detoxifierea ficatului, terapeutii insista pe ideea actiunii pe mai multe nivele, simultan, si nu adresandu-ne unui singur organ. Astfel daca, de exemplu, se curata ficatul, toxinele vor fi eliberate in sange si atunci sangele va avea de suferit, astfel ca vom avea nevoie de un depurativ sangvin. Dar lantul nu se inchide aici. Toxinele din sange se elimina prin rinichi, iar pentru a nu supraincarca acest organ va fi necesara adaugarea unui diuretic bland, pe baza de plante. De aceea, afirma terapeutii, produsele naturale alese pentru consum trec pe planul al doilea, cel mai important fiind sa avem certitudinea ca, in amestecul de plante utilizat la dezintoxicare, exista si un depurativ sangvin, si plante cu efect colagog (stimulent pentru evacuarea bilei in intestin) sau hepatic, si plante diuretice. Se intelege ca, intentionand sa obtinem rezultate optime, e necesar sa alegem produse de cea mai buna calitate. Trebuie sa se aiba in vedere si eliminarea constipatiei, pentru o functionare cat mai buna a intestinului introducandu-se in cura si plante cu efect laxativ bland. 

      O posibila cura de detoxifiere pentru ficat poate include plante din lista pe care v-o prezentam mai jos.


armurariu

1. Depurative ale sangelui: coada-soricelului, telina, aloe, anghinare, iarba-mare (omag), brusture, mesteacan, cicoare, afine, varza, nasturel (iarba-voinicului), trifoi de balta, nuc, urzica, panseluta salbatica, patrunjel, papadie, lemn-dulce, lemnul-cainelui (caprifoi), sapunarita, soc. Unele plante sunt depurative ale sangelui, avand o actiune specifica asupra pielii: brusturele, nucul, panseluta salbatica, patlagina, trifoiul rosu s.a.

papadie

2. Plante pentru ficat (cu efect colagog): coada-soricelului, aloe, telina, anghinare, muguri de tei, iarba-mare, crusin, musetel, rostopasca, armurar, cicoare, scai-vanat, gentiana, unguras (catusnica), izma salbatica, trifoi de balta, nuc, papadie, ridiche neagra, rozmarin.

3. Plante fortifiante pentru ficat: armurar, scai-vanat, unguras, papadie, ridiche neagra etc.



ridiche neagra

4. Plante diuretice (ajuta la eliminarea toxinelor prin urina): coada-soricelului, usturoi, telina, anghinare, muguri de tei, iarba-mare, ovaz, brusture, mesteacan, cicoare, lemnul-cainelui, nasturel, scai-vanat, fenicul (anason), nalba, trifoi de balta, urzica, panseluta salbatica, patrunjel, papadie, ridiche neagra, soc, lemn-dulce, sapunarita.

5. Plante pentru intestine: aloe, crusin, nalba, nuc, patlagina.

anghinare

      Dupa incheierea curei de detoxifiere, este oportun ca organismul sa fie remineralizat si fortifiat. Dupa caz, se va introduce aceasta etapa in perioada efectuarii curei. Plante bogate in oligoelemente sunt ovazul, lucerna, urzicile, coada-calului, dar exista si alte produse recomandate: algele marine, spirulina, clorofila etc. Pe de alta parte, vitaminele din categoria complexului B sunt esentiale pentru a ajuta la regenerarea celulelor. Acizii din cadrul complexului B ajuta la refacerea tesutului hepatic si deci la restabilirea functiei acestui organ vital.     sursa: magazin

SILVOTERAPIA TRATAMENT CU TRUNCHIURI DE COPACI

         Cand va aflati in preajma unui stejar, salutati-l in tacere si aratati-i respectul dvs. sincer. Copac cu o personalitate cu totul aparte, el era onorat inca din antichitate ca "arbore sfant".
     Stejarul intruchipeaza natura spiritual-inflacarata, va pune in miscare energia, va activeaza circulatia sangelui si a limfei. Va simtiti slabiti in urma unui efort prelungit sau dupa o boala grea? Sprijiniti-va in fiecare zi, timp de 4-7 minute, de trunchiul unui stejar. In mai putin de o saptamana, va veti simti refacuti, inviorati. Puteti gandi mai clar, va puteti concentra mai usor. Fiertura (decoctul) din coaja de stejar face adevarate minuni in bolile de piele, eczeme sau inflamatii. In caz de dureri abdominale, se recomanda baile de sezut cu, coaja (scoarta) de stejar.            
      Daca sunteti raciti, plimbati-va prin padurea de pin! Aroma condimentata va ajuta sa respirati mai usor. Ea degajeaza caile respiratorii si invioreaza bronhiile. Rasina pinului, dar si extractele din ace sau mladitele stimuleaza irigatia sanguina, calmeaza nervii, accesele de tuse. De asemenea, va puteti masa pielea cu ulei de pin, pe care, in apa fierbinte, il puteti si inhala.
Cand atingeti un pin, firea dvs. infierbantata se linisteste, gandurile si sentimentele dvs. se armonizeaza. Cand stresul sau necazurile va apasa, apropiati-va de un pin. In campul lui magnetic (pana la o distanta de cinci metri de trunchi), va veti regasi echilibrul interior si linistea.            
     Salcia va iradiaza cu energia ei direct in suflet. Ea va accentueaza dispozitia sufletului si, din cauza aceasta, multi o considera drept un copac periculos. Daca, de pilda, va aflati intr-o stare depresiva, ea se va accentua in prezenta salciei si mai mult. Dar salcia imbogateste starea sufleteasca a copiilor si imblanzeste animalele agresive. Ceaiul din coaja de salcie scade temperatura si combate arteritele si nevralgiile.              
     Bradul a fost intotdeauna un simbol al fortei si al rezistentei. Din lemnul, acele si rasina lui s-au obtinut mijloace de vindecare, inca din antichitate: ele actioneaza energic impotriva inflamatiilor de orice fel, alifiile facute din extract de brad sunt folosite azi, pe scara larga, impotriva reumatismului si a artrozei. Rasina de brad va intareste gingiile, daca o sugeti incet. O baie de sezut facuta cu decoct de ace de brad combate inflamatia vezicii si hemoragiile abundente menstruale. Daca aveti in gradina un brad, apucati-i cat mai des ramurile in maini, lasandu-le sa va alunece printre palme; mangaiati-le cu multa dragoste si ocrotiti-le ca pe un copil. In preajma unui brad, deprimarea, pesimismul si egoismul dispar. Imbratisati-i trunchiul si intreaga dvs. viata se va aseza sub semnul binelui: grijile si temerile vor fi din ce in ce mai neansemnate, iar reprezentarile vietii din ce in ce mai luminoase.          
    Inca din vremuri de mult apuse, se spune ca ciresul este casa in care traiesc spiritele gradinii si ale padurii, locul in care se imperecheaza si in care se raspandeste o aura afrodisiaca. Nici o mirare, deci, ca ciresul accelereaza iradierea erotica a unui om, trezindu-i dorinta de dragoste. Perioada optima pentru a va lasa fortei lui este momentul infloririi: in cazul unor inhibitii sexuale, sprijiniti-va in fiecare zi, cate trei minute, cu spatele de trunchiul ciresului, tinand picioarele apropiate. Aplecati-va trunchiul in fata si respirati cat puteti mai profund. Ceaiul din samburi uscati de cires combate tusea. Sucul de cirese proaspete este indicat hipotensivilor.
Fiecare om se poate lega strans de uriasul curent de energie al unui copac, si poate folosi puterile si isi poate gasi alinare pentru suferintele sale.
Cum ne tragem forta dintr-un copac? Atingeti-i trunchiul. Prin palme, energia se transmite foarte eficient. Va puteti sprijini spatele de copac sau il puteti lua in brate, ca pe un prieten. Va puteti culca pe spate in fata copacului sau puteti sprijini picioarete goale pe trunchiul lui.

KIWI, UN FRUCT BOGAT IN VITAMINA C

          Originar din China, kiwi insumeaza numeroase virtuti terapeutice. Nu e chiar adevarat ca el detine recordul la continutul de vitamina C, dar oricum este foarte bogat in aceasta substanta (92,7 mg la 100 g), fata de portocala (59,1 mg la 100 g) sau de strugure, fructe citate mult mai frecvent la acest capitol; kiwi este depasit doar de afin, din cate se cunosc pana in prezent. Cele aratate dovedesc ca un singur fruct contine aproape intregul aport nutritional recomandat, de vitamina C, pentru o zi (110 mg la persoanele adulte).
     Un alt aspect important il reprezinta utilitatea consumului de kiwi de catre persoanele care efectueaza diverse activitati intr-un mediu cu temperaturi ridicate. Cercetatorii chinezi au testat o bautura naturala intaritoare, pe baza de kiwi, pe atleti care se antrenau in zone calduroase. Preparatul a marit considerabil durata exercitiului, inainte sa survina oboseala si in acelasi timp a amplificat si performantele pe timpul efortului. Dozata la 5% continut de glucide, bautura de kiwi le-a permis atletilor sa-si mentina nivelul zaharului din sange in perioada antrenamentului, fara a provoca valori maxime ale insulinei. Mai mult decat atat, vitamina C din fruct a imbunatatit nivelul de vitamina C din organismele supuse studiului.            
     In mod traditional, kiwi se utilizeaza frecvent ca tratament natural impotriva constipatiei. Intr-adevar, el favorizeaza tranzitul intestinal. Persoane suferind de constipatie, cu varste de peste 60 de ani, au consumat timp de trei saptamani fie kiwi (cate un fruct la fiecare 30 kg de masa corporala, deci aproximativ doua trei fructe pe zi), fie un regim normal. Celor care au beneficiat de regimul cu kiwi, li s-a imbunatatit semnificativ starea digestiei.          
     Acelasi tip de cura (doua trei fructe pe zi), aplicat pe voluntari timp de o luna, a dat rezultate remarcabile si la un alt nivel: nivelul trigliceridelor a scazut cu 15% si agregarea plachetelor (fenomen implicat in dezvoltarea cheagurilor de sange) s-a redus cu 18%. Conform altor studii recente, kiwi este si un protector al ADN-ului impotriva potentialelor afectiuni cauzate de radicalii liberi. Vitaminele C si E, polifenolii din fruct, puternici antioxidanti, s-ar putea afla la originea acestor efecte protectoare in fata maladiilor cardiovasculare si a cancerului.              

     Un palid revers al medaliei il reprezinta alergia la kiwi, care ocupa insa doar 1% din totalul alergiilor alimentare si apare de obicei din cauza unei hipersensibilitati a mucoasei bucale. Totusi, problema trebuie privita cu responsabilitate, deoarece in circa 20% din cazuri alergia provoaca astm, o cianoza sau un soc anafilactic.  
    Confruntate cu o alergie directa sau incrucisata, persoanele care reactioneaza la testele cutanate in cel mult doua ore dupa consumul fructului sunt sfatuite sa excluda cu totul kiwi din alimentatia lor. In familiile cu predispozitie la alergii se recomanda amanarea introducerii fructelor exotice (inclusiv kiwi) in alimentatia copilului mic – o masura profilactica oricand binevenita. Continutul de substante utile organismului uman indica la fructul de kiwi o superioritate evidenta fata de portocala.            sursa:  magazin

NUCA, UN PUTERNIC ANTIOXIDANT SI ANTICANCERIGEN

           Vechii romani o apreciau in mod deosebit, atat pentru gustul aparte ori pentru calitatile nutritive, cat si pentru remarcabilele sale efecte terapeutice. Mai tarziu, in Evul Mediu, pornindu-se si de la forma miezului, asemanatoare creierului uman, a dobandit o noua reputatie, in tratarea bolilor mintale. Astazi, miezului de nuca i s-au descoperit noi virtuti (de fapt, folosite odinioara, insa pe baza unor cunostinte dobandite empiric), astfel ca specialistii in nutritie recomanda consumul zilnic de nuci, circa 3-5 bucati.      
      Despre compozitia miezului de nuca, insa amintim aici faptul ca este fructul cel mai bogat in cupru si in zinc, in plus continand potasiu, magneziu, fosfor, sulf, fier, calciu, vitaminele A, B, C, P. Principalele proprietati: foarte nutritiv, laxativ si antidiuretic, vermifug, drenor cutanat si limfatic, antisifilitic. In consecinta, e recomandat cu precadere in diabet, tuberculoza, diaree, paraziti intestinali, litiaza renala, dermatoze, sifilis, scrofuloza, metrita, enurezis. Recent, studiile epidemiologice au aratat ca riscul bolilor coronariene poate fi redus la jumatate, daca se consuma 4-5 portii de nuci pe saptamana (o portie inseamna 5-10 nuci).    
      Efectul ii este atribuit bogatiei in acizi grasi omega 3, a acestui fruct, ca si in alti compusi activi cu actiuni pozitive asupra sanatatii cardio-vasculare. Cat despre o mai veche prejudecata, ca un consum constant de nuci ar duce la ingrasare, aceasta nu are nici un fel de temei. E adevarat, miezul de nuca are in compozitie aproape 70% de diferite grasimi, dar la o alimentatie normala, a manca 18-56 g pe zi nu inseamna a lua in greutate. Cercetarile in acest sens atesta ca adaugarea a 5-8 nuci la alimentatia cotidiana inseamna 285-400 calorii, care nu influenteaza masa corporala.          
     Nuca se situeaza in fruntea listei vegetalelor bogate in antioxidanti. Membrana fragila care inveleste miezul propriuzis (intocmai cum meningele protejeaza creierul) contine numerosi compusi fenoli capabili sa inhibe oxidarea colesterolului LDL (cel asociat cu proteine, la o densitate scazuta). Un asemenea compus este si anticancerigen, absorbtia sa variind de la un individ la altul, in functie de flora bacteriana intestinala. Nucile constituie si o importanta sursa de vitamina E, un antioxidant care protejeaza grasimile impotriva oxidarii si contribuie la incetinirea imbatranirii celulelor.

    Alfatecoferolul este forma cea mai activa a acestei vitamine, dar in nuci predomina gammatocoferolul (155 mg la 100 g), care se pare ca ar avea o capacitate antioxidanta mai ridicata. Totusi, consumatorii trebuie sa stie ca nivelul vitaminei E scade cu 30% dupa trei luni de pastrare a miezului de nuca. Pe de alta parte, se stie ca elasticitatea arterelor joaca un rol foarte important in prevenirea maladiilor cardiovasculare, vasele capabile sa se dilate fiind o asigurare antiinfarct. Potrivit unui studiu recent, persoanele cu colesterolul marit, care consuma zilnic 8-13 nuci, beneficiaza de scaderea acestuia, capacitatea vasodilatatoare crescand totodata cu 64%, in raport cu un regim mediteranean fara nuci. De asemenea, acestea imbunatatesc circulatia sangelui, datorita continutului in gammatocoferol si omega 3.      
    Miezul de nuca, in mod special, dar si strugurii sau mai multe legume, ca rosiile, contin melatonina – un hormon secretat in corpul uman de glanda pineala si care regleaza ritmurile cronobiologice, in acelasi timp fiind si un redutabil antioxidant. Pentru a beneficia de calitatile acestui fruct, orice persoana poate folosi atat miezul ca atare, cat si uleiul, consumat odinioara in cantitati importante in satele romanesti, unde existau prese speciale pentru obtinerea sa. Cateva recomandari va prezentam in continuare. In alimentatia curenta, cantitatea de ulei optima ar fi de 20-40 ml.            
    Se poate mari insa la 50-60 ml, in caz de tenie, uleiul fiind pus intr-o salata de cartofi ce va fi mancata seara, timp de trei zile. Enurezisul este combatut in urma consumului, in fiecare seara, a cate unei felii de paine prajita si imbibata apoi cu ulei de nuca (o lingurita), timp de 15 zile. In litiaza renala, tratamentul cuprinde un amestec impreuna cu ulei de migdale dulci si infuzie de paie de ovaz. O bautura energizanta si foarte sanatoasa se prepara intr-un pahar cu suc de fructe natural, caruia i se adauga o mana de miez de nuca maruntit sau tocat si o lingurita cu miere. Mai adaugam informatia ca uleiul de nuca devanseaza considerabil, in ce priveste efectul asupra sanatatii noastre, uleiul de soia, de floarea soarelui si de porumb.    sursa:  magazin

ANANASUL, CONTRA CELULITEI SI ARTROZEI

             Exista in legatura cu acest fruct exotic unele pareri luate drept adevaruri si alimentate chiar de catre o serie de studii stiintifice. Astfel, in perioada anilor 1960-1970 cercetatorii au demonstrat ca bromelaina din ananas are virtuti antiedematoase si antiinflamatorii. (Bromelaina este o enzima capabila sa degradeze proteinele, continuta in tija si in partea carnoasa a fructului. Ea are numeroase calitati: antiedem, antiinflamatoare, antiparaziti etc., fiind introdusa in categoria suplimentilor terapeutici inca de acum 50 de ani.)      

     Cele doua proprietati, a priori utilizabile contra celulitei, au determinat unele laboratoare farmaceutice sa propuna suplimente alimentare pe baza de ananas, contra neplacutelor zone "coaja de portocala" ale pielii, adica a celulitei (reactie inflamatoare a pielii, in urma stocarii de grasimi). Totusi, nici un studiu nu a putut demonstra vreodata eficacitatea lor.      

     In aceeasi categorie se plaseaza si ideea ca unele enzime din ananas ar impiedica vindecarea ranilor si a arsurilor. La cobai cu arsuri grave, doua asemenea extracte enzimatice au permis separarea aderentelor fibroase din jurul plagilor, in patru ore, ceea ce a ajutat la curatarea locului afectat. De altfel, potrivit mai multor cercetatori care au studiat efectele unor extracte de plante in procesul de vindecare a ranilor, bromelaina din ananas reduce edemele, vanataile si striviturile, durerile, ca si timpul necesar vindecarii, dupa un traumatism.            

     In tari precum Germania, copiii bolnavi de sinuzita acuta sunt tratati deseori cu bromelaina extrasa din ananas, cu o eficacitate mai mare decat cea a tratamentelor clasice. Numai bromelaina reduce durata bolii la sase zile si jumatate, in medie, fata de opt zile, in cazul tratamentului conventional. Cu toate acestea, asocierea celor doua nu pare a avea eficacitate. Totodata, bromelaina este un redutabil vermifug, ea actionand impotriva oxiurilor, acei viermisori albi care apar cel mai frecvent la copii. Mai mult decat atat, un studiu recent arata ca bromelaina este la fel de eficace ca Pyrantelul, unul dintre medicamentele prescrise in asemenea cazuri, cu un grad de risc de rezistenta in timp la tratament.

    Tot germanii au pus in vanzare un produs care contine 90 mg bromelaina, 48 mg tripsina (o enzima de origine animala) si 100 mg rutina (flavonoid cu efecte protectoare asupra vaselor de sange). Testat timp de sase saptamani pe 90 de persoane care sufereau de artroza a soldului, a fost apoi comparat cu administrarea de diclofenac, un antiinflamator nesteroidian. Concluzia a fost ca tratamentul enzimatic este la fel de eficace precum cel medicamentos, impotriva durerilor pricinuite de artroza, ba chiar cu un mic plus pentru enzime, care declanseaza mai putine efecte secundare nedorite. Celelalte studii asupra asocierii de enzime respective au dus la rezultate si in cazul altor articulatii decat ale soldului, astfel ca preparatul a fost recomandat in tratarea artrozelor dureroase.                  sursa:   magazin

SFECLA ROSIE O LEGUMA ANTICANCERIGENA

              Se gaseste in toate pietele noastre, fiind putin utilizata, mai ales ca salata. Trebuie accentuata asadar ideea ca sfecla rosie nu e doar un aliment natural gustos, ci, datorita bogatiei in vitamine si antioxidanti, constituie o adevarata mina de compusi anticancerigeni.        

     Daca ne referim la consumul de sfecla rosie, imediat ne gandim la radacina ei carnoasa. Totusi, sunt comestibile si frunzele, care contin cantitati apreciabile de vitamine (A, B9 si K), dar si magneziu si fier. Numeroase studii au aratat ca frunzele au chiar si calitati antioxidante, datorita a doi compusi – luteina si zeoxantina (pigmenti din familia carotenoidelor), care participa la prevenirea degenerescentei maculare legate de inaintarea in varsta si a cataractei.          

    In alta ordine de idei, trebuie spus ca sfecla rosie este la fel de utila sanatatii, fie ca o consumam cruda, fie gatita. Legumele gata de pus pe masa, pe care le gasim ambalate in vid, la magazin, sunt fierte. Fierberea nu le afecteaza calitatile, cel putin din punct de vedere al actiunii antioxidante, lucru demonstrat de mai multe studii ale unor cercetatori americani. Sfecla rosie fiarta are deci o capacitate la fel de mare de a ne proteja celulele fata de stresul oxidativ, ca si sfecla cruda. In schimb, daca radacina cruda contine 10 mg de vitamina C la 100 grame, fierberea face sa se piarda jumatate din aceasta. De aceea, se recomanda fierberea legumei necuratate, pentru a limita pierderile micronutrientilor.        

    Sfecla rosie este foarte bogata in sodiu. De altfel, se spune si s-a scris mult despre faptul ca aceasta leguma este bogata in fier, insa potasiul este cel benefic pentru hipertensivi, motiv pentru care se afla in fruntea listei constituentilor; fierul apare abia pe pozitia a saptea, dupa calciu si magneziu.        

    Continuand enumerarea beneficiilor aduse de consumul de sfecla rosie, trebuie mentionata si recomandarea sa pentru femeile insarcinate. Ea contine si o cantitate apreciabila de vitamina C, care participa la buna functionare a sistemului nostru imunitar si elimina oboseala, dar mai ales vitamina B9, care acopera circa 30% din necesarul zilnic recomandat. Vitamina B9 joaca un rol important in profilaxia maladiilor legate de inaintarea in varsta. De asemenea, ea previne aparitia malformatiilor fatului in timpul primelor saptamani de sarcina.          
    Fiecare avantaj privitor la sanatatea noastra este esential, insa vorbim acum despre una dintre virtutiilor terapeutice de prima importanta ale sfeclei rosii. Aceasta figureaza pe lista primelor zece legume cele mai bogate in antioxidanti, acesti compusi care protejeaza celulele impotriva agresiunilor din partea radicalilor liberi, cunoscuti pentru favorizarea unor boli grave, cum este cancerul.    

   Activitatea antioxidanta a unui aliment poate fi masurata prin indicele TAC (Total Antioxydant Capacity), cel al sfeclei rosii fiind extrem de ridicat, de cinci ori mai mare decat cel al fasolei si de 20 de ori superior celui al castravetelui. Aceasta puternica forta antioxidanta a sfeclei rosii provine din continutul ridicat in pigmentii care ii dau culoarea specifica. In teste realizate asupra animalelor, s-a putut constata ca un consum regulat de betanina (unul dintre principalii pigmenti amintiti mai sus) diminueaza riscul de cancer al pielii, al ficatului si al plamanilor. De mentionat si faptul ca sfecla rosie poate sa contina pana la 10 g de zaharuri la 100 g leguma, adica de doua ori mai mult decat majoritatea legumelor. Totusi, indicele glicemic ramane unul moderat, ceea ce inseamna ca sfecla rosie nu e contraindicata nici diabeticilor, nici persoanelor care vor sa scada in greutate.          sursa:   magazin

VASCUL, PENTRU BOLI DE INIMA SI ANTITUMORAL

           Vorbim despre o specie semiparazita recunoscuta de toti, mai cu seama in luna decembrie, cand se vinde in toate pietele, pentru ca dupa o traditie mult raspandita (in special in tarile anglo-saxone) cei care se saruta in noaptea Anului Nou sub o ramura de vasc vor avea bucurie si fericire tot timpul anului urmator.      

    In scopuri terapeutice totusi nu se recomanda sa va procurati vascul de pe strada, deoarece provenienta lui de obicei nu este cunoscuta. Vascul recoltat de pe artar, tei, salcie si plop este foarte toxic. Cel mai eficient este vascul de pe mesteacan, brad, frasin, mar si par paduret.        

    Dupa cum am mentionat, vascul este o specie semiprarazita de pe arbori, ramas verde si peste iarna. Formeaza buchete inalte pana la 60 cm, prinse de substrat (tulpina copacului-gazda) prin haustori (un fel de ventuze vegetale, prin care planta-parazit se alimenteaza din organismul plantei parazitate) puternici. Tulpina este scurta, cilindica, groasa, ramificata de mai multe ori, de culoare galben-cenusie pana la galben-verzui, umflata pronuntat la noduri, unde se rupe usor.          

    Frunzele sunt pieloase, dispuse opus, iar florile unisexuate, grupate cate trei in varful ramurilor, de culoare galben-verzuie. Fructele sunt bace false de culoare alba, sferice, cleioase la suprafata. Si aici trebuie sa facem o precizare. O ruda apropiata a vascului, vascul de stejar (Loranthus europaeus) nu este medicinal. Se poate deosebi usor: vascul de stejar are frunzele cazatoare iarna, fructele lui fiind asezate sub forma de ciorchine, de culoare galbuie. La vascul medicinal fructele de culoare alba sunt grupate cate trei.        

    Vascul contine saponozide triterpenice, beta-amirina si derivati ai acidului oleanolic etc. Datorita in special substantelor de natura triterpenica, derivatilor de colina si viscotoxinei (si a produsilor de hidroliza), produsele pe baza de vasc au in principal actiune hipotensiva imediata si de durata si actiune bradicardianta.

    Aceasta din urma actiune se produce la fel ca si actiunea depresiv-cardiaca datorita actiunii directe asupra miocardului, urmata de vasoconstrictie, in functie de doza administrata. Deoarece din vasc s-au izolat si substante cu actiune cardio-toxica care pot produce leziuni la nivelul miocardului, pentru a obtine preparate lipsite de efecte nocive sunt necesare prelucrari specifice industriei farmaceutice.    
    In ceea ce priveste actiunea antitumorala atribuita vascului in medicina empirica, experimentarile in aceasta directie au dat unele rezultate pozitive sub forma de solutii injectabile precis dozate. In farmacia casei, din trei lingurite de frunze si ramurele maruntite de vasc se poate prepara un macerat la rece care dupa 10 ore se filtreaza. Intreaga cantitate se bea in 24 ore. Sub forma de pulbere se poate administra sublinigual (2-3 varfuri de cutit, tot in 24 de ore). In ambele cazuri, dupa un tratament de 7 zile se face o pauza de o saptamana, dupa care se poate relua tratamentul, dar nu mai mult de 3-4 ori pe an.     sursa:  magazin

GHIMPELE IN TRATAMENTUL PROSTATEI

       Tinctura de ghimpe este un remediu care rareori da gres in afectiunea de prostata. Se ia cate o lingurita diluata in jumatate de pahar cu apa, de patru ori pe zi. Rezultate cu adevarat miraculoase se obtin atunci cand tinctura de ghimpe este combinata cu cea de pufulita (vezi recomandarile de mai jos), in proportii egale. Se ia din combinatia de tincturi cate o lingurita de patru ori pe zi inainte de masa cu o jumatate de ora. Primele rezultate apar in primele 10 zile, iar dupa o luna de tratament dispar aproape toate simptomele acestei boli.    

    Prima etapa de tratament este bine sa se tina 3 luni de zile, in care se va administra neantrerupt acest amestec de tincturi. Dupa acest timp, se va face numai tratament de 10 zile pe luna, pentru a mentine rezultatele. In toata aceasta perioada nu se vor consuma bauturi alcoolice, carne cat mai putina, fara sosuri iuti sau foarte piperate, sare foarte putina, si fara hrana conservata.

    Tinctura de ghimpe se obtine prin macinarea cu ajutorul unei rasnite de cafea a plantei uscate, dupa care se umple pe jumatate un borcan de 800 g, peste care se pune alcool de 70 de grade, umplandu-se. Se inchide cu capac ermetic, si se pune la macerat timp de 15 zile, dupa care se filtreaza prin tifon si se pune in sticlute mici de culoare inchisa.

    Planta numita pufulita sau "pufulita cu flori mici" se gaseste la magazine naturiste. Se opareste o lingurita de planta cu 250 grame de apa in clocot, se lasa foarte putin sa se infuzeze. Se beau 2 cani pe zi, una dimineata, cealalta seara, cu o jumatate de ora inainte de a manca. Nu uitati sa tineti în paralel un regim alimentar din care sa excludeti alcoolul si macar sa rariti cafeaua, daca nu puteti renunta la ea.

    Se asociaza cu tablete de "Propin" in prima luna, 2-3 comprimate de trei ori pe zi inainte de masa, timp de 30 de zile, apoi cate un comprimat de 3 ori pe zi, timp de 60 de zile. Se mai poate lua si 20 de zile Vitamina E forte. Tinctura de pufulita se tine 10 zile, dupa care, daca nu a fost folosita, se arunca si se prepara alta, proaspata, sau se cumpara gata preparata.        sursa:  magazin

OUALE DE PREPELITA UN REMEDIU PUTERNIC

           Ani de zile, marile laboratoare de cercetare ale lumii, in special din Japonia, Franta, Anglia, Rusia, SUA, au studiat calitatile miraculoase ale carnii si oualor de prepelita, precum si efectele miraculoase pe care acestea le au asupra sanatatii oamenilor.          

    Prepelitele au inceput sa fie domesticite in Europa, apoi in Coreea, China si Japonia, inca din anii 1300. Crescatorii japonezi le construiau colivii din lemn de santal si mahon, incrustat cu aur, argint, fildes si pietre pretioase. Si tot japonezii au fost cei care au inceput sa trateze diferite boli prin cure de carne si oua de prepelita.              

    Vechii egipteni isi conservau vitalitatea consumand carne si oua de prepelita, servite la banchete importante si considerate delicatese. In Romania, cresterea prepelitelor a inceput mai de curand, iar calitatile curative incredibile ale produselor lor nu sunt inca bine cunoscute si recunoscute. Dar ouale acestor pasari si-au dovedit actiunea benefica in peste 50 de afectiuni.                
    Efectele lor se datoreaza calitatii superioare a proteinei existente in ou, absentei colesterolului (este singurul ou dietetic), concentratiei deosebite de vitamine si de minerale. Minunea numita "ou de prepelita" a fost descoperita in 1967, de catre francezul J.Troffer.                
    Concluziile cercetarilor sunt senzationale. Oul de prepelita are de 6 ori mai multa vitamina B1 decat oul de gaina, de 15 ori mai multa vitamina B2, completate cu vitamina A, complex B, D3, E, C. Contine de 5 ori mai mult fosfor, de 8 ori mai mult fier, iar ca microelemente contine potasiu, zinc, calciu, sulf. La 100 de grame, contine 700 kcal, 12% proteine, 14% grasimi, 0,5% glucide, 0,9% minerale, fiind un adevarat laborator chimic.        
    Terapeutii recomanda ca aceste cure sa se tina de trei ori pe an, cu pauza de 21 de zile intre ele, pentru ca nu au nici un fel de contraindicatii; ouale trebuie consumate obligatoriu proaspete, de preferat embrionate (calcate de mascul), cele neembrionate folosindu-se doar pentru consumul normal. Se pastreaza in frigider, la 4-7 grade, in lada de fructe. Atentie: expira dupa o luna!            
    In timpul tratamentului, se consuma in primele 2 zile – 3 oua, a 3-a zi – 4 oua, a 4-a zi – 5 oua, si mai departe câte 5, pana la sfarsitul curei (250 oua pentru adulti si 150 pentru copii). Ouale se consuma pe stomacul gol, dimineata, dupa care 5 ore nu se mananca nimic sau, daca nu este posibil, dupa 3 ore se poate consuma putina hrana rece, neancalzita. Pe durata tratamentului este interzis consumul de cafea, de tutun, sau orice bautura bazata pe substante chimice. Alcoolul taie jumatate din proprietatile oului! Fumul a numai doua tigari ii distruge in special vitamina C!              
    Cura, cu oua de prepelita este utila pentru:  imbunatatirea inteligentei si a memoriei;  pentru copii, la formarea neuronilor si a sistemului nervos;  migrene, nevroze marirea potentialului sexual;  intretinerea organismului foarte solicitat fizic si intelectual; refacerea energetica a corpului;  dupa orice interventie chirurgicala;  in faza prenatala, fiind benefica pentru mama si fat;  stres si epuizare – revenirile sunt pur si simplu spectaculoase; in dereglari metabolice si lipidice; arteroscleroza; obezitate;  diminuarea colesterolului;  TBC;  boli cardiovasculare; scleroza coronariana;  boli alergice, astm bronsic;  conjunctivite;  tuse convulsiva, afectiuni ale gatului, ale corzilor vocale;  rinite;  sinuzite;  ulcer gastric, tulburari digestive;  reglarea aciditatii gastrice;  boli hepatice (A, B);  boli renale;  anemie (impreuna cu suc de sfecla rosie);  hipertensiune arteriala (impreuna cu vasc);  boli metabolice;  (impreuna cu frunze de afin); - osteoporoza;  tratarea afectiunilor tenului (galbenus cu ceara de albine si unt de vaca, pana la vindecare), eczeme (galbenus cu Aloe Vera si unt de vaca);  caderea parului (galbenus cu ceai de urzica moarta, alba, timp de o luna, seara);  inainte de orice operatie se iau 125 de oua, dupa operatie 125, in asociere cu medicamentele prescrise; dupa nastere, in timpul alaptarii, se iau 5 oua pe zi, pana la intarcarea copilului; in pareze (in combinatie cu petrol dublu rafinat); probleme legate de glanda tiroida (cu extras de iod, din nuci verzi); in spasmofilie.        sursa:   magazin

APA, UN REMEDIU NECESAR ORGANISMULUI

           Se stie ca organismul nostru este alcatuit in proportie de doua treimi din apa. De asemenea, orice terapeut ne poate spune de ce trebuie ca un om adult sa consume zilnic circa doi litri din lichidul vital. Una din cele mai importante functii ale apei in organismul uman este spalarea si eliminarea toxinelor si a sarurilor. Din pacate, oamenii din lumea intreaga consuma prea multa sare.
      Japonezii sunt unii dintre cei mai mari consumatori de sare (clorura de sodiu). Un fermier japonez, care ajunge la varsta de 60 ani, consuma in fiecare zi circa 60 g de sare. Cu alte cuvinte in acest timp (60 ani) el forteaza rinichii sai sa filtreze aproape 1,3 tone de sare! Nu raman insa mai prejos nici americanii. Pe langa faptul ca mananca sarea curata (nativa), ei mai consuma si produse mult prea sarate, cum ar fi sunca, mezelurile, carnaciorii, preparate pentru micul dejun, carne de vita grasa, chips, arahide sarate, si alte produse ce au concentratii ridicate de sare. Nu e de mirare ca oamenii, abia depasind varsta de 30 ani, sufera de tensiune arteriala ridicata, disfunctii renale, artrite, de scaderea elasticitatii vaselor sangvine, toate acestea reprezentand simptomele determinate de factorii distructivi ai ucigasului  numarul unu.              
       Cantitatea de apa optima si calitatea ei corespunzatoare ajuta la coborarea nivelului de colesterol in sange. Nu trebuie uitat ca apa in organismul uman se afla in stare lichida. Compozitia normala a apei este un dar maret al naturii si cel mai bun remediu de tonifiere al organismului. Apa corespunzatoare cu organismul uman pastreaza celulele umane in stare normala si nu permite deshidratarea. In acest caz, ridurile de pe gat si fata se diminueaza considerabil, iar tot organismul isi pastreaza tineretea si sanatatea.            
      La oamenii care consuma apa cu calitatea corespunzatoare (apa distilata sau fructele si legumele proaspete si sucurile acestora) si in cantitati suficiente, mult mai  bine functioneaza sistemul cardiovascular si circulator. Apa cu calitatile corespunzatoare ajuta la imbunatatirea functiilor, nu numai ale organismului, ci si ale creierului; cu alte cuvinte ea favorizeaza productivitatea si exactitatea gandirii. Explicatia aici e simpla: 15 miliarde de celule ale creierului nostru sunt constituite in proportie de 80% din apa.                
      Mai mult de atat, uneori se formeaza un circuit inchis: exagerat de nervos si de alert, omul atat de mult se scufunda in problemele sale si neliniste, incat uita de importanta consumarii apei de calitate corespunzatoare sau a altor lichide cu calitati similare. In loc de aceasta, el se axeaza pe bauturile alcoolice, astfel inrautatindu-si starea de depresie, umplandu-si stomacul cu substante daunatoare pentru el, care nu-l ajuta cu nimic. Ca rezultat, pe langa nervozitate si depresie, el suporta dureri intepatoare in stomac, dereglarea batailor inimii si multe alte neplaceri si disfunctii. Dar in loc sa apeleze la apa normala (calitativa), acesti oameni, in numar mare, isi administreaza aspirina, fumeaza si folosesc multi alti stimulenti. De aceea, intotdeauna, tineti minte, ca pentru functionarea buna a celulelor nervoase, acestea au nevoie de o cantitate suficienta de apa corespunzatoare. Exista numeroase demonstratii ca omul sufera foarte mult de insuficienta de apa. Dar fiecare dintre noi, intotdeauna, poate veni in ajutor propriului organism, folosind lichidul natural din care a aparut viata si care intretine viata.     sursa:   magazin

SPIRULINA, UN REMEDIU MINUNE

             Poate ca unii dintre noi ar fi tentati sa considere Spirulina un medicament de origine naturala, intrucat ea este astfel cunoscuta, ca produs farmaceutic. In realitate, avem de-a face cu o alga "batrana" de vreo trei miliarde de ani, astazi cunoscandu-se 36 de specii comestibile. Pentru virtutile sale nutritive si terapeutice, Spirulina a ajuns sa fie si cultivata, pe piata gasindu-se de obicei sub forma de pudra deshidratata, de culoare bleu-verde. Legatura dintre aceasta alga si civilizatia umana este insa mult mai veche decat s-ar putea crede si la fel de spectaculoasa ca si calitatile ei.

     Cand europenii au debarcat in America Centrala, au descoperit cu uimire ca aztecii extrageau din marele lac Texcoco un fel de "noroi" albastru, cu mare valoare nutritiva, nimic altceva decat Spirulina (numita de ei tecuitlatl).  Anumite populatii din Sahara recolteaza de foarte mult timp, din lacul Ciad, o substanta similara (dihé), consumata in special de femeile insarcinate si la mare pret in perioadele de foamete.

     De altfel, in tarile unde malnutritia constituie un fenomen extins, Spirulina produsa local in "ferme" specializate rezolva cu brio problema. Tari vizate: Peru, Togo, China, Vietnam etc. Din anii 1970, ea a inceput sa se cultive si in tarile industrializate, ca supliment alimentar. Datorita calitatilor insumate, a intrat insa si in focarul unor legende urbane neconfirmate stiintific: remediu important impotriva cresterii in greutate, impotriva deficitului de atentie, a hiperactivitatii etc. Cu adevarat importante in raport cu ideile preconcepute, cercetarile stiintifice confirma valoarea extraordinara a Spirulinei.

     Studii efectuate in anii 80 pe hamsteri cu cancer al cavitatii bucale au dus la constatarea ca Spirulina provoca o regresie a tumorilor. Cercetatorii indieni au publicat in 1995 rezultatele unor teste clinice pe bolnavi de leucoplazie (transformarea patologica a unei mucoase in tesut cornos): regresia completa a leziunilor la 45% din subiectii tratati, fata de numai 7% la cei din grupul placebo. Aceeasi echipa a repetat studiul la o scara mai mare, concluzia fiind ca efectul pozitiv se datoreaza continutului de beta-caroten al Spirulinei, precursor al vitaminei A. Japonezii au venit si ei cu o serie de rezultate senzationale. Astfel un compus al algei poate inhiba metastazele unui tip de cancer pulmonar, dar totodata stimuleaza si sistemul imunitar. Studiul efectuat pe pacienti cu hiperlipidemie cauzata de un sindrom nefrotic (disfunctie renala), ca si cercetari de mai mica anvergura, arata ca Spirulina contribuie la scaderea nivelului de grasimi din sange. In alta ordine de idei, ea favorizeaza la oameni controlul glicemiei in caz de diabet. Teste de laborator multiple aduc mari sperante in tratarea unor boli foarte grave. Spirulina poate lupta impotriva multor agenti patogeni si in special a virusului HIV, a microorganismelor responsabile de transmiterea pneumoniei, a substantelor toxice ca arsenicul, a agentilor chimioterapiei si radioterapiei folositi in tratamentele anticancer specifice.

     Spirulina este o adevarata mina de nutrienti concentrata intr-un volum extrem de redus. Ea contine 55-70% proteine de cea mai inalta calitate, ceea ce reprezinta 2,5-3,5 g la o doza de 5 g. In aceeasi masura, e o sursa exceptionala de carotenoide diverse, in jur de 22 mg la 5 g doza. Mai cu seama, furnizeaza o cantitate uluitor de mare de beta-caroten; apoi, fier, acid gamma-linolenic (din familia omega 6), clorofila, phycocianina (singurul colorant albastru natural). Este explicabil asadar faptul ca aceasta alga e numita frecvent supraaliment.

    Ca remediu, ea e utilizata cu succes in tratarea leucoplaziei si prevenirea cancerului, in stimularea sistemului imunitar, in scaderea nivelului de colesterol. Concentratia sa cu totul exceptionala face ca doza curenta recomandata sa fie de 3-5 grame pe zi, luata inaintea unei mese. Totusi, pentru a evita efecte initiale neplacute (Spirulina e si un puternic detoxifiant), se va incepe cu 1 g pe zi, marindu-se doza cu cate 1 g pe saptamana.             sursa:  magazin

CURA DE DETOXIFIERE FOLOSIND CLOROFILA

        Fiecare persoana resimte la inceputul primaverii efectele toxinelor acumulate peste iarna in organism. Acestea provin in special din alimentatia mult prea bogata in grasimi si glucide, in defavoarea legumelor si fructelor proaspete, al caror pret descurajeaza adesea si pe cel mai mare vegetarian. Ajutati-va propriul corp sa se detoxifice, respectand pentru o perioada un regim bazat pe extracte vegetale.

    Cel mai bun regim de detoxifiere se bazeaza pe aportul zilnic de clorofila. Aceasta substanta continuta de frunzele vegetalelor regleaza tranzitul intestinal, grabeste cicatrizarea ranilor, incetineste procesul de imbatranire si, foarte important, are un efect protector impotriva radicalilor liberi – elemente responsabile de imbatranirea prematura a celulelor si chiar a aparitiei anumitor forme de cancer. Consumand cu regularitate suc proaspat extras din frunzele anumitor vegetale se pot corecta carentele de minerale si vitamine, tulburarile de coagulare, anemia.

     Primele efecte ale curei se observa asupra tranzitului intestinal, determinand eliberarea colonului de toxine. Aspectul pielii se schimba dupa aceea in bine. Acneea, alergiile cutanate, cedeaza de obicei la tratamentul cu extract verde de clorofila. Afectiunile gastrice de tipul gastritei sau ulcerului cunosc ameliorari notabile cu acest tratament. Cele mai indicate in acest sens sunt extractele din patrunjel, telina, urzica. Intrucat clorofila are capacitatea de a inhiba si distruge bacteriile, o cura cu suc de plante de sezon se dovedeste excelenta in prevenirea si calmarea crizelor de astm si a bronsitei.



    Daca suferiti de astenie de primavara, folositi pentru a scapa de neplacutele simptome caracteristice extractele din plante amare (cum sunt frunzele de papadie) si veti simti ca renasteti in fiecare zi. Iar pentru a alunga starile de oboseala, nu ezitati sa folositi clorofila extrasa din patrunjel si telina.

     Pentru a obtine clorofila aveti nevoie de un mixer electric, dar o puteti obtine si manual astfel: puneti intr-un vas de plastic un manunchi de mladite verzi de plante (cat sa cuprindeti intre degetul mare si aratator) si un pahar de apa plata. Maruntiti planta foarte bine cu ajutorul mixerului, dupa care filtrati lichidul obtinut printr-un tifon. Beti zeama imediat dupa filtrare, ca sa nu apuce sa se oxideze.

 In ce priveste materia prima necesara, puteti utiliza fara probleme tulpinile plantelor alimentare pe care le cunoasteti: fire verzi de zarzavat (patrunjel sau telina, frunze de ceapa verde sau usturoi), tulpini tinere de urzica sau frunze verzi de leurda ori papadie, mladite verzi, de circa 8 cm inaltime, de grau, orz sau ovaz, tulpini tinere de lucerna. Alegeti-le pe cele de un verde cat mai intens, caci efectele sunt cu atat mai puternice, intrucat culoarea intensa denota un continut mai important de clorofila.

     Efectele curei cu, clorofila se resimt inca de la inceput, foarte puternic, asupra organismului, asa ca este bine sa o porniti gradat. O cura standard dureaza 12 zile si decurge astfel:

  1. In prima zi beti un sfert de pahar (50 ml) de extract de clorofila, in doza unica, pe stomacul gol, cu 30 de minute inaintea mesei de dimineata.

  2. A doua zi dublati cantitatea de extract (100 ml), pe care o beti in doua reprize, cu 30 de minute inaintea mesei de pranz si de seara.


FRUNZE TELINA

  3. In intervalul de timp cuprins intre zilele 3 si 11 mariti doza cu cate un sfert de pahar pe zi (150 ml, 200 ml, 250 ml), repartizand-o in trei parti egale, luate cu 30 de minute inaintea celor trei mese principale.

  4. In a 12-a zi beti cate un pahar de extract de clorofila inaintea fiecarei mese.



LEURDA

  Este de preferat ca in ultima zi de cura sa nu consumati altceva decat orez fiert si sarat dupa gust, pentru ca efectele de dezintoxicare sa fie mai intense. Daca extractele vegetale sunt prea puternice pentru dumneavoastra si va provoaca dereglari la nivel intestinal, manifestate prin scaune diareice, atunci le veti lua in doze mai mici si veti bea in paralel ceaiuri de menta, coada-racului sau scoarta de stejar, pentru a controla procesul. Cura are si contraindicatii care ii priveste in special pe bolnavii cu diarei cronice si acute, colite de fermentatie, cei care sufera de tromboza sau au suferit operatii de by-pass coronarian.    sursa: magazin