GINKGO BILOBA, BUNA PENTRU MEMORIE SI CIRCULATIE PERIFERICA

       Ginkgo Biloba este o specie de arbore cu o vechime de circa doua sute milioane ani. Este cultivat si exploatat in China, Japonia, Coreea, SUA, pentru piata farmaceutica. Frunzele sunt cele care au importanta farmacologica ele continand substante active cu influente benefice asupra vaselor sanguine si a circulatiei sangelui la nivel cerebral si al membrelor inferioare. Are efecte bune asupra memoriei si stimuleaza functiile creierului.
    Ginkgo Biloba este un bun antioxidant datorita nivelului mare de flavonoide continute, ce actioneaza la nivel molecular asupra membranelor celulare, mentinandu-le integritatea si rezistenta.
    Are efect vasodilatator si influenteaza benefic functionarea vaselor de sange. Are efect neuroprotector sustinand cresterea productiei de neurotransmitatori de tipul dopamina si noradrenalina. Datorita acestor proprietati si principii active planta este indicata pacientilor cu Alzheimer si afectiuni ale memoriei.
    Studiile clinice au ajuns la concluzia ca o doza zilnica din extract preparat din frunze are influente majore in simptomele asociate cu insuficienta cerebrala, stari depresive, pierderea memoriei, in general afectiuni ale memoriei. Intarzie evolutia bolii Alzheimer blocand evolutia dementei senile.
     Medicamentele preparate din frunze de Ginkgo Biloba ajuta la ameliorarea unor boli ca:  pierderea memoriei pe termen scurt, ameliorarea circulatiei cerebrale si a circulatiei periferice (maini si picioare reci), in stari depresive si cronice, tulburari de concentrare, in cefalee, in dementa degenerativa si dementa vasculara, adjuvant in ischemia cardiaca si ateroscleroza, in tromboflebite si tromboze, tulburati circulatorii la nivel ocular, adjuvant in tumori cerebrale si mamare, adjuvant in retinopatie diabetica, adjuvant in accidente vasculare cerebrale.

NONI, UN FRUCT CE SE OPUNE CANCERULUI

       Fructul de Noni este galben la coacere si are un gust amarui si miros intepator. Fructele au fost folosite inca de acum 2000 de ani in tratamente ale bolilor in zona Polineziei, India, China, Hawai, Tahiti. In prezent se foloseste sub forma de pudra sau suc natural cu efecte uimitoare in bolile de natura canceroasa, ca tonic general si efecte imunomodulatoare recunoscute. De aici ii vine si numele de "fruct al zeilor" sau "fructul vietii", datorita proprietatilor tamaduitoare.
   Continutul de micronutrienti si vitamine este bogat, astfel gasim: vitamina C in cantitate medie (jumatate fata de portocala), vitamina B1, B2, B3, B6, B12 vitamina A, fier,cupru, potasiu, calciu, magneziu, mangan, sodiu, seleniu, carbohidrati si fibre in cantitate mare, aminoacizi, xeronina, proxeronina,proxeronaza, scopoletina, acubina etc.
   In Hawai fructele proaspat curatate se pun pe rani pentru a trata infectia. In Indonezia se trateaza oasele rupte si tumefierea lor cu fructe proaspete amestecate cu sare. Malaiezia foloseste frunzele impotriva tusei si a starilor de rau, greata. Filipinezii  folosesc Noni pentru afectiunile digestive.
   Sucul de Noni este o sursa bogata de antioxidanti, vitamine si minerale si din studii s-a constatat ca ajuta impotriva cancerului, prin reducerea vascularizarii ce hraneste tumora. Este un bun imunostimulator prin rolul de mobilizare a limfocitelor de toate tipurile, are efect antiviral, antibacterian si antibiotic, antiinflamator si antialgic fiind util in reumatisme de toate formele.
   Afectiuni la care Noni are efecte benefice sunt: imunitate redusa, stimuleaza activitatea limfocitelor si macrofagelor; imunomodulare, regleaza activitatea aparatului imunitar in boli ca: poliartrita reumatoida, cancer, hepatite cronice, hiv-sida, lupus; in boli ale aparatului digestiv: gastrita, ulcer, constipatie, ciroza hepatica, pancreatita cronica, hemoroizi, colici biliare, hepatite; in afectiuni neuropsihice ca: insomnii, astenie, depresie, anxietate, migrene, alzheimer, parkinson etc; afectiuni ale aparatului cardiovascular ca: ateroscleroza, hipertensiune arteriala,  cardiopatie ischemica, arterita, varice, ulcer varicos; afectiuni de metabolism ca: diabet, guta, obezitate; afectiuni dermato ca: acnee cronica, psoriazis, zona zoster, eczeme; afectiuni ale aparatului respirator ; afectiuni urogenitale; afectiuni oculare; afectiuni de natura canceroasa.

GOJI, UN PUTERNIC ANTIOXIDANT

      Goji numit si "fructul longevitatii" este cunoscut in Tibet de mii de ani, fiind folosit in medicina veche asiatica pentru intarirea sistemului imunitar, prevenirea bolilor si mentinerea sanatatii (tonifiant al ficatului, rinichilor si sangelui).  Fructele de Goji se coc toamna spre inceputul iernii, avand culoare rosu viu stralucitor si putand apoi sa fie conservate prin uscare. Fructele de goji sunt cultivate in Tibet, China, Mongolia in general in vaile fertile din zona Himalayei. Este printre cele mai importante fructe cu proprietati antioxidante din lume, proprietati care l-au facut vizibil la Hollywood, fiind folosit de Madonna, Kate Moss sau Gwyneth Paltrow.
   Fructele de Goji contin o multime de vitamine: B1, B2, B6, vitamina C ( de 500 de ori peste ce contin portocalele), vitamina E si A. Are in compozitie peste 18 aminoacizi si o varietate de minerale: calciu, zinc, potasiu, fier, seleniu etc. Din acest continut bogat in principii active si oligoelemente se deduce multimea efectelor binefacatoare precum: intarirea sistemului imunitar, tonifiant general al organismului, prorietati afrodiziace, efecte de regenerare si intinerire ale organismului, benefic in diabet, boli de plamani, stimulent al masei musculare si osoase, puternic antioxidant. Prin proprietatile lui regeneratoare, goji este utilizat in tratamentul unor boli grave ca: alzheimer, cancer, tuberculoza, boli hepatice si de inima (reduce colesterolul din sange).
   Goji este consumat proaspat sau uscat sub forma de pulbere adaugata in apa plata sau suc.
   Inca o data subliniem efectele benefice si tamaduitoare: intareste sistemul imunitar, efecte regeneratoare si de intinerire, efecte regeneratoare a sistemului nervos, efecte benefice in bolile de inima si tensiune arteriala, in diabet normalizeaza glicemia, efecte protectoare asupra oaselor si ligamentelor, dizolva si descompune grasimile ajuta la scaderea in greutate, ajuta in scaderea colesterolului, este un foarte puternic antioxidant, previne degenerarea la nivel celular, stimuleaza apetitul sexual, sprijina procesele hepatice, renale.

ANGHINAREA, BUNA PENTRU FICAT SI INIMA

      Este o planta de origine mediteraneana cu frunze carnoase, foarte putin albicioase si floare de culoare rosu-violacee fiind apreciata pentru beneficiile sale aduse in medicina naturista, la noi cultivandu-se mai ales in zonele din sudul tarii.  Bulbul plantei este comestibil, dar fruzele se folosesc la ceaiuri sau preparate in tincturi pe baza de alcool.
   S-a observat stiintific, ca cei care consuma anghinare sub forma de salate, au o scadere semnificativa a colesterolului din sange. Cu alte cuvinte, cei cu un colesterol marit (hipercolesterolemie), reveneau la un nivel acceptabil al colesterolului din sange. Alte studii au dovedit efectele anghinarei asupra secretiei biliare, considerand ca planta are un puternic efect colagog (favorizeaza evacuarea bilei in timpul digestiei).
   Are un spectru foarte mare de actiune in afectiunile organismului uman si este indicata in tratarea unor boli ca nefrite cronice, varsaturi, enterite, fermentatii intestinale, hemoroizi, angicolite, colestite, constipatii, hipertensiune, hipercolesterolemie. Eficienta ei se datoreaza continutului bogat de cinarina, oxidanti, polifenoli, flavone (cinarozida, scolimozida), insulina, compusi sterolici (taraxasterol, pseudotaraxasterol, stigmasterol si betastigma-sterol), saruri de potasiu si magneziu. Substantele acestea au o actiune de excitare a secretiei biliare, ajuta la scaderea zaharului in sange, regenereaza celulele hepatice, e un bun colagog, se utilizeaza in lipsa poftei de mancare. Frunzele de anghinare din punct de vedere medical au un efect sigur asupra bolilor de ficat si rinichi, avand proprietatea de a mari secretia biliara si diureza, regland in acelasi timp procesul de formare a colesterolului.
   Ceaiul de frunze de anghinare actioneaza prin diminuarea zaharului din sange dand rezultate spectaculoase in unele tipuri de diabet. Rezultate satisfacatoare da ceaiul de anghinare si in bolile tubului digestiv, in constipatie, varsaturi, enterite, fermentatii intestinale, colite. Ceaiul de anghinare mai este indicat ca adjuvant in afectiuni ale inimii care se manifesta prin hipertensiune, ateroscleroza si angina pectorala. Extractul de anghinare stimuleaza secretia de bila precum si regenerarea celulelor hepatice, ajutand la neutralizarea si eliminarea substantelor toxice de catre ficat. Infuziile din frunze de anghinare pot duce la ameliorarea durerilor din crizele hepatice, la diminuarea senzatiei de greata si la reducerea balonarii.
   Indicatiile terapeutice ale anghinarei se refera la boli ca: insuficiente hepatice si renale, hepatita cronica si ciroza hepatica, calculoza biliara, arteroscleroza, hipercolesterolemii, anorexie, balonare, adjuvant in tratamentul hipertensiunii arteriale, intoxicatii, senzatia de balonare, inapetenta, greata si durerile adominale.
   Pentru prepararea ceaiului de anghinare se va proceda in felul urmator: intr-un vas se pune o lingura de frunze maruntite care se oparesc cu 500 g apa clocotita. Dupa racire se strecoara lichidul si se indulceste cu miere de albine. O parte din ceai se bea dimineata pe stomacul gol, dupa care bolnavul va sta culcat o jumatate de ora pe partea dreapta. Restul cantitatii de ceai se va bea in cursul zilei cu o jumatate ora inaintea meselor principale.

  O alta reteta recomandata fitoterapeutic este inbinata din 9 parti frunze de anghinare si o parte frunze de menta. O lingurita din acest amestec de frunze se infuzeaza intr-o cana cu apa. Se bea calda, in inghitituri mici. Se pot administra 2-3 cani pe zi.

PEDICUTA, BUNA PENTRU FUMATORI SI ALCOOLICI

      Pedicuta (Lycopodium clavatum) mai este cunoscuta in popor sub denumirea de bradisor, iarba ursului, muschi de pamant sau branca ursului. Poate fi intalnita in orice anotimp, in padurile de la munte, la peste 600 de metri altitudine.  Este o planta care se inmulteste foarte greu, abia in 20 de ani ajungand la maturitate. Cand planta are patru ani, formeaza vara pistiluri galbui care contin polen, numit si "faina vrajitoarei". Aceasta faina se intrebuinteaza homeopatic, in cazul ranilor pe piele sau a juliturilor. Pedicuta este o planta de leac care contine radiu. O mare cantitate de planta medicinala este importata din tarile nordice.
   Este o planta recomandata in curele de dezintoxicare, datorita  proprietatilor de detoxifiere a ficatului si pancreasului. Datorita acestor actiuni detoxifiante, reduce dependenta de nicotina la fumatori si are efecte antialcoolice la dependentii de alcool. In cartile celebrei vindecatoare Maria Treben se mentioneaza ca pedicuta este de neanlocuit in cazurile de hepatita, ciroza si tumori maligne la ficat.
   Pedicuta are calitati vindecatoare in foarte multe afectiuni, astfel da rezultate in: toate bolile cailor urinare si ale organelor genitale; colici renale si nisip la rinichi; dureri si tumefieri de testicule; in hepatite, ciroze avansate si tumori ale tesutului conjunctiv al ficatului; ajuta persoanele convalescente sa revina pe linia de plutire; in crampe si spasme musculare (cataplasma cu planta maruntita); hipertensiune arteriala; artrita si boli reumatismale (reumatism degenerativ) etc.
  Tinctura de pedicuta poate fi folosita in curele de dezalcoolizare, atunci cand vreti sa renuntati la fumat sau daca vreti sa faceti o cura de dezintoxicare a organismului. Efectele curative ale tincturii de pedicuta stimuleaza functionarea pancreasului si are efecte tonice pentru ficat. Se administreaza in functie de indicatiile prospectului, produsului cumparat de pe piata.
  Ceaiul de pedicuta se obtine dintr-o lingurita rasa de planta maruntita la 250 ml apa clocotita. Se bea doar o ceasca pe zi cu inghitituri mici, dimineata inainte de micul dejun in afectiuni benigne ale ficatului. In caz de ciroza avansata sau afectiuni maligne ale ficatului se bea doua cesti pe zi.

VARZA, O LEGUMA ANTICANCERIGENA

     Varza a fost cultivata inca de acum 4000 de ani in zona mediteraneana, fiind vorba de varza salbatica, fara capatana. Este o planta erbacee, legumicola cu o mare valoare terapeutica, fiind recoltata atunci cand prezinta o capatana de frunze bine conturata. Sunt mai multe soiuri de varza cu valoare terapetica mai mare sau mai redusa si anume varza: alba, rosie, creata sau varza de Bruxelles si alte subtipuri. Iarna este leguma, care consumata sub forma de salate are actiune anticancerigena, atestata de cercetarile medicale. O proprietate deosebita pe care o are varza este cea de eliminare a produselor toxice din tesuturile organismului. Alte proprietati curative pe care le are varza sunt in afectiuni: respiratorii, gastrice, intestinale, anemii etc.
   Bogatia in oligoelemente si antioxidanti este foarte mare, astfel varza contine vitaminele: A, B1, B2, B3, B5, B6, B9,  C (printre legumele cu cel mai mare continut de vit. C), E, vitamina PP;  minerale ca: potasiu, calciu, magneziu, fier, cupru, fosfor, sulf. Mai contine si fibre elemente ce asigura sanatatea celulara. Fibrele sunt capabile sa stimuleze intestinul si sa previna constipatia. Varza este un aliment alcalinizant nutritiv, energetic, remineralizant si tonifiant si este preferabil sa se manance in stare cruda, pentru a-si pastra intacte proprietatile curative.
   Studiile stiintifice medicale efectuate in ultimii 20 de ani in SUA, Israel, Japonia, Norvegia au confirmat faptul ca un consum regulat de varza are efect benefic in prevenirea cancerului de colon, a celui de stomac, dar si de plamani, esofag si rect.
   Varza are actiune terapeutica in multe afectiuni si prezinta proprietati dezinfectante si cicatrizante la nivelul tesuturilor. Actioneaza antiseptic la nivel pulmonar si are proprietati expectorante. Poate favoriza metabolismul glucidelor si absorbtia oxigenului la nivel celular. Are o puternica actiune anticancerigena, deoarece continutul bogat de caroten pe care il are, previne aparitia cancerului. Este antidepresiva si are actiune de linistire a nervilor. Este hipoglicemianta si se recomanda pentru diabetici. Este o leguma antiseptica, antiscorbutica, antidiareica si depurativa.
   Se foloseste intern ca "aliment medicament" in diferite afectiuni organice in: ulcere varicoase, anemii, afectiuni bronhopulmonare si TBC, cancer de colon, stomac, esofag si rect, ulcer gastric si colita ulceroasa, constipatii, inflamatii la nivelul aparatului genital, in sinuzite si laringite, infectii intestinale si inflamatii, infectii cutanate ale pielii, contuzii si rani, stari depresive, nevralgii, diabet etc.

   Extern (cataplasme) varza are indicatii terapeutice in: furuncule, abcese, guta, varice, arterita, entorse, contuzii si lovituri, nevralgii faciale, insolatie si altele.

PEPENELE ROSU, BUN PENTRU RINICHI

      Pepenele rosu este considerat un aliment sanatos datorita vitaminelor si antioxidantilor pe care ii contine. Este un diuretic natural si consumul lui regulat va duce la arderea grasimilor si scaderea in greutate. Enzimele si acizii organici au efecte de dezintoxicare puternica, ceea ce recomanda pepenele rosu pentru cei cu o alimentatie incarcata de toxine. Studii recente arata ca pepenele verde este bogat in licopen mai mult decat rosiile. Licopenul este un fitonutrient cu proprietati antioxidante, ce da culoarea rosie fructelor sau legumelor, dar care ne protejeaza de efectele inbatranirii si de maladia secolului cancerul. Faptul ca nu contine grasimi si are putine calorii il face ideal pentru consumul zilnic in perioada anotimpului calduros.
   Contine 95 % apa si este un diuretic excelent care ajuta la tinerea la distanta a infectiilor urinare. Pepenele rosu este aliatul si protectorul tenului frumos, datorita numerosilor antioxidanti si continutului ridicat de apa, ce asigura organismului un grad ridicat de hidratare. O cura de pepene pe timpul verii poate sa inlocuiasca cei 2,5 litri de apa recomandati zilnic de medic. Cu exceptia persoanelor cu insuficienta renala, tuturor celor care sufera de rinichi le este recomandata in aceasta perioada o cura de pepene rosu de minimum 10 zile. O cura cu pepene rosu are efecte de dezintoxicare, de reglare hormonala si imunitara cu totul deosebite.
   Pepenele rosu este o sursa de vitamine necesare organismului, el continand vitaminele: A, B1, B6, C, D. Aceste vitamine neutralizeaza efectele radicalilor liberi, responsabili de ingrosarea vaselor de sange prin depunerea de colesterol, care duc la aparitia bolilor de inima si a infarctului. Are un continut ridicat si de minerale ca: potasiul, magneziu, siliciu, fier etc; fiind o sursa buna in cazul pierderii mineralelor prin deshidratare. Continutul de licopeina este mare si ajuta la prevenirea cancerului de: prostata, de plamani, de sani sau colorectal. Continutul mare de betacaroten ajuta la protectia ochilor si impiedica degenerarea calitatii vizuale pe termen mediu.

   Cura cu pepene rosu ajuta in numeroase afectiuni ca: acneea, datorita efectelor de dezintoxicare si de reglare hormonala; nefrita, pielita si pielonefrita datorita efectului de diureza; calculii renali, pentru eliminarea acestora prin consumarea de cantitati mari de pepene impreuna cu diverse plante; reumatism datorita efectului purificator; efecte benefice asupra inimii si sistemului imunitar; in constipatie si colita de putrefactie; in preventia cancerului; in hepatite cronice se consuma sucul proaspat stors.

ARMURARIUL, UN REMEDIU MIRACULOS IN BOLILE DE FICAT

       Armurariul (Silybum marianum) planta tepoasa originara din regiunea Mediteranei, are frunze de un verde stralucitor impodobite cu vinisoare de un alb laptos, de aproximativ un metru inaltime, flori rosiatice, care fac la maturitate  seminte cu gust amarui. Semintele armurariului ascund substante cu o extraordinara actiune benefica asupra ficatului. In Germania, unde au fost efectuate cele mai multe studii asupra efectelor armurariului, medicii il utilizeaza in mod curent pentru a trata afectiunile cronice ale ficatului si cirozele. Alte studii facute in Statele Unite, Italia si Austria au aratat ca armurariul este in prezent unul dintre cele mai puternice remedii naturale contra afectiunilor hepatice. Aceste studii si experiente (peste 200) demonstreaza in mod clar ca planta contribuie la prevenirea si vindecarea multor afectiuni ale ficatului si anume: steatoza hepatica, hepatite acute si cronice, leziuni hepatice datorate expunerii la substante toxice si medicamentoase, ciroze avansate, la care medicina conventionala este adeseori neputincioasa, cancere de ficat etc.
   Semintele de armurariu contin silimarina formata din flavonoide, silibina, silidianina, silicristina, betaina hcl, aminoacizi, glicina, cisteina, leucina, tiramina, acid glutamic, lipide, cu proprietati eupeptice, tonic amare, hepatoprotectoare si actiune de impiedicare a distrugerii si de reconstructie a celulei hepatice.
   In caz de intoxicatie cu substante otravitoare semintele de armurariu dau rezultate miraculoase. Astfel intr-un studiu experimental cercetatorii au administrat un produs toxic la sobolani. Dupa 130 de zile toti sobolanii au decedat. In a doua faza a experimentului, pe langa otrava, cercetatorii au administrat si armurariu animalelor experimentale. Drept rezultat 70 % din sobolani au supravietuit! Studiul pe oameni intoxicati cu ciuperci otravitoare a fost spectaculos. Nivelul mortalitatii, care varia normal intre 30-40 %, s-a redus la 0!
   In cazul cancerelor de ficat un studiu german din anul 1999 a demonstrat ca silibina, principalul agent activ al silimarinei, stimuleaza cresterea celulelor sanatoase ale ficatului, inhiband-o pe cea a celulelor maligne. In plus silibina mareste nivelul de glutation din ficat, care confera protectie suplimentara impotriva cancerului, deoarece un nivel ridicat de glutation produce modificari favorabile in aparatul imunitar. Ficatul este deci in mai mare masura capabil  sa lupte impotriva cancerului si infectiilor virale.
   In cazul leziunilor datorate alcoolului armurariul permite refacerea celulelor deteriorate de abuzul de alcool si restaureaza capacitatea lor metabolica. Cercetarile au demonstrat ca silibina reduce daunele provocate ficatului de alcool si previne dezvoltarea fibrozei, ajutand celulelor hepatice sa functioneze corect.
   In caz de hepatite cronice de origine virala armurariul inverseaza procesul degenerativ si mai mult poate dezradacina hepatitele cronice. Intr-un alt studiu german, dupa administrarea a  420 mg de armurariu doza zilnica, in 9 luni de zile analizele si biopsiile bolnavilor au demonstrat ca leziunile hepatice se resorbisera.
   In final armurariul protejeaza ficatul de actiunea distructiva a unor toxine puternice si a alcoolului. Creste fenomenele de regenerare a tesutului hepatic, fiind un puternic antioxidant. Scade nivelele crescute peste normal ale colesterolului sanguin. Scade rezistenta la insulina a celulelor pancreatice, la pacienii cu diabet zaharat tip 2. Inhiba cresterea celulelor tumorale la nivelul cervixului si prostatei. Reduce efectele secundare negative ale chimioterapiei, fiind folosit ca si puternic detoxifiant. Stimuleaza regenerarea ficatului in caz de hepatita virala A, B ,C si D, hepatita toxica ori ciroza hepatica, si a dovedit efecte de inhibare a replicarii virusilor hepatici. Se folososte ca adjuvant si in caz de dischinezie biliara, migrene, urticarie, psoriazis ori cancer de piele.
  Intern se foloseste la: hepatita, insuficienta hepatica, litiază biliara, diskinezie biliara, util in terapia cirozei hepatice si a infectiilor cronice ale ficatului, lipsa poftei de mancare, dereglari ponderale, digestie dificila, adjuvant in cazurile de intoxicatii cu ciuperci (datorita alfa-amanitinei si faloidinei) adjuvant in intoxicatii cu diverse substante (plumb, etanol, tetraclorura de carbon, medicamente ce afectează functionarea ficatului), afectiuni ale splinei, in tratamentul cancerului (pentru diminuarea efectelor secundare asociate chimioterapiei) adjuvant in cazurile de cancer (studiile de laborator au aratat o eficienta maxima in stoparea proliferarii celulelor canceroase hepatice, ale prostatei, colonului, pulmonare, ale pielii, contra cancerului de san si a celui ovarian) prin efectul specific, constipatie, hipertensiune arteriala, hemoroizi, varice, adjuvant in alcoolism etc.

  Extern se foloseste la: combaterea oboselii coardelor vocale, reumatism, degeraturi, alergii, angina pectorala, psoriazis (se aplica o data pe zi o cataplasma cu pulbere de seminte de armurariu, pe locurile afectate).

PAPAYA, BUN PENTRU BOLILE DE STOMAC

        Papaya este originar din America Centrala si nordul Americii de Sud si a inceput sa fie cultivat in majoritatea zonelor tropicale, fiind apreciat atat din punct de vedere al calitatilor sale privind sanatatea cat si datorita gustului sau de caise, mar, banana si pepene galben, imbinate. Planta are viata scurta, se obtine din seminte si creste foarte repede. Sunt peste 40 de varietati in lume. Fructele au forma asemanatoare gutuiei, cu coaja galbena si greutate cam de 200-300 g (soiul hawaian) sau cu coaja de diferite nuante de verde si greutatea de pana la 3 kg (soiul mexican). Miezul are culori de la portocaliu intens la roz somon. In partea interioara este plina cu seminte mici, negre (asemanatoare bobului de piper) care sunt si ele comestibile. Papaya este supranumit si "fructul ingerilor" datorita calitatilor sale de a mentine sanatatea, frumusetea si tineretea. Aborigenii australieni considera ca fructul de papaya are puteri divine si il utilizeaza pentru aproape orice boala.
   Este bogat in fibre, minerale: magneziu, potasiu, fier, calciu si altele, precum si in vitaminele: A, C (are mai multa vitamina C decat kiwi), B compex, E si un continut de betacaroten mai mare decat morcovul, iar unele enzime pe care le contine au roluri digestive, antiinflamatoare si antioxidante. Cel mai important micronutrient pe care il contine este  papaina (continut mai ales in fructul necopt, baza frunzelor si alte parti), o enzima datorita careia medicina homeopata recomanda papaya in bolile de stomac si diaree. Alte enzime pe care le contine pe langa papaina sunt: chymopapin, lysozym şi lipaza. Enzimele din papaya sunt excelente in arderea grasimilor. Prin continutul sau de antioxidanti papaya are beneficii anticanceroase, antiimbatranire si detoxifiante, fiind totodata un bun energizant.
    Fructul de papaya are o mare valoare terapeutica si ajuta in bolile de inima, in scaderea tensiunii arteriale, prevenirea atacurilor de cord, diabet, arteroscleroza, prevenirea cancerului (cancerul de prostata), antiinflamatoriu, suport in imunitatea organismului, boli de stomac si diaree, ulcer, ulceratii varicoase, ulceratii in caz de diabet, protectia plamanilor de fumul de tigara. Prin continutul de vitamina C si alte enzime, fructul de papaya accelereaza cicatrizarea plagilor si vindecarea postoperatorie. Consumul regulat de papaya a scos in evidenta stimularea regenerarii celulelor hepatice, osoase si musculare. De asemenea imbunatateste functiile vizuale si totodata previne arsurile solare si cancerul de piele datorita continutului de betacaroten, substanta care se depune la nivelul pielii si are rol protector, inlaturand efectele negative ale razelor solare. Extractele din papaya sunt folosite pentru produsele destinate frumusetii si mentinerii tineretii, imbunatatind calitatea pielii (datorita vitaminei C si A precum si betacarotenului), reducand ridurile si conferind rezistenta parului si unghiilor.

KAKI, UN FRUCT DELICIOS BUN PENTRU INIMA

        Diospyros kaki este originar din China, culoarea variaza de la galben deschis la portocaliu rosiatic, iar forma sa este asemanatoare cu o rosie. Este mult raspandit in China, iar interesul pentru aceasta cultura se manifesta si in Brazilia si Coreea.  Copacul kaki are o crestere lenta, este longeviv si atinge, uneori 10 m in inaltime in cazul soiurilor cu vigoare ridicata. Trunchiul este drept cu scoarta de culoare gri inchis. Frunzele sunt cazatoare de forma eliptica sau ovala, culoare verde lucios pe partea superioara, verde clar. Fructele se coc toam­na, iar in filosofia japoneza se spu­ne ca nu este toamna fara gustul de­licios de kaki.
  Are gust asemanator piersicii combinat cu pepene galben, fiind foarte bogat in glucoza si apa, vitamina C, calciu, fosfor, fier si magneziu. Fructele de kaki dulci sau acre sunt bogate in tanin. Acest tanin scade cantitativ pe masura ce fruc­tul se coace. Cand este verde, can­titatea de tanin este ri­dicata.
  Datorita taninilor prezenti in fruct se poate reduce riscul bolilor cardiovasculare, hipertensiunea, diabetul si o vasta gama de tumori (cancer de prostata). Frunzele de kaki sunt uscate si utilizate in prepararea ceaiului verde, in diverse preparate erboristice pentru a reduce imbatranirea pielii. Fructul mai este considerat si un bun antiseptic, bun pentru stomac si pentru combaterea hipertensiunii, dar si pentru tratamen­­tul diareii, enterocolitelor si hemoragiilor.
  In Japonia sa scos in evi­denta faptul ca in compozitia cojilor de kaki sunt pre­zente niste fitochimicale numite proantocianidine, ce ajuta la stopa­rea procesului de imbatranire. Mai contine compusi cunoscuti sub numele de shibuol si acid betulinic, care se crede ca au proprietati anticancer.

AVOCADO, UN FRUCT IMPOTRIVA COLESTEROLULUI RAU

       Avocado este originar din zonele tropicale si subtropicale ale Americii centrale si de sud, dar el creste si in regiuni mai calduroase din America, cum ar fi: Florida, California si insula Hawai. Majoritatea fructelor de avocado pe care le gasim in magazine sunt aduse din Mexic.
   Dietoterapeutii incearca sa evite fructul de avocado, considerandu-l plin de grasime si deci de evitat. Desi avocado are o cantitate mai mare de grasime decat alte fructe (de 20 de ori mai mult ca altele),el contine grasimi mononesaturate foarte sanatoase. Acidul oleic din avocado diminueaza colesterolul.
   Avocado este o excelenta sursa de potasiu, continand cu 60 la suta mai mult decat banana. Potasiul joaca un rol important in reglarea presiunii sangelui si joaca un rol important in prevenirea bolilor cardiace si hipertensiunii arteriale.
   Fructul contine si luteina, care este un carotenoid (un nutrient din pigment care da unor fructe si legume culoarea lor). Un antioxidant natural, luteina este responsabila pentru mentinerea sanatoasa a  pielii si ochilor nostri.
   Fructele de avocado sunt foarte valoroase prin continutul bogat in vitaminele A, B, C, E (reprezinta unul dintre cei mai puternici antioxidanti si neutralizeaza efectele radicalilor liberi), in vitamina K, in acid folic dar reprezinta si o buna sursa de fibre alimentare. Reprezinta unul din fructele cu cel mai ridicat continut in fibre circa 75 la suta fibre insolubile si 25 la suta fibre solubile.
   Vitaminele continute de avocado sunt esentiale in protejarea de efectul homocisteinei, a inimii si a arterelor, aceasta in conditiile in care un nivel prea mare de homocisteina poate conduce la un atac de cord. Proprietatile terapeutice ale fructului de avocado ajuta la intarzierea si prevenirea sclerozei osoase. Artroza, care este o boala severa, ce afecteaza aproximativ 20 la suta din populatie, iar doctorii naturisti utilizeaza impotriva ei extracte naturale din numeroase plante, printre care cele de avocado si soia.
   Avocado are si proprietati anticancerigene. Are culoarea galben-verzuie datorita unor substante carotenoide care, alaturi de vitamina E, formeaza un antioxidant natural puternic. Dupa studiile specialistilor, cele doua substante inhiba dezvoltarea celulelor cancerigene din zona prostatei. Fructul de avocado influenteaza absorbtia carotenoidelor din alimente ce joaca rolul unor pigmenti antioxidanti utili in prevenirea bolilor oculare, in cancere si in protectia pielii contra radiatiilor ultraviolete. Avocado este recunoscut pentru proprietatile sale de scadere a nivelului  colesterolului si glicemiei, pentru proprietatile antioxidante, de protejare a ficatului si a actiunii sale antiinflamatoare.
   Uleiul de avocado, extras din sambure, portejeaza pielea de uscare dar se foloseste si ca tratament in cazul deterioraii pielii de catre paraziti. Este renumit pentru proprietatile sale antibacteriene, antiriduri, cicantrizante. Uleiul de avocado este o sursa excelenta pentru tratarea acneelor, dermatitelor, accelereaza procesul de vindecare al pielii. Multiplele proprietati ale uleiului de avocado (emolient, penetrant, hidratarea si inmuierea pielii) il fac ingredientul cel mai potrivit pentru un produs cosmetic de tratament al pielii.

BROCCOLI, UN ALIMENT PENTRU SANATATE SI ANTICANCERIGEN

        Studii recente care au fost efectuate de cercetatorii americani plaseaza broccoli pe locul 1 intr-un clasament cu cele mai sanatoase 100 de alimente pe care trebuie sa le consumam. Broccoli contin izotiocianati, substante cu importante efecte antioxidante. Broccoli are numeroase proprietati anticancer si este bogat in sulforafan, o substanta despre care oamenii de stiinta au afirmat ca are un rol esential in protejarea oaselor si a articulatiilor. Un studiu efectuat la Universitatea din Warwick spune despre beneficiile pe care le aduce consumul de broccoli in cazul persoanelor care sufera de diabet. Un alt studiu efectuat de cercetatorii de la Johns Hopkins School of Medicine, vorbeste despre consumul de broccoli, ca este benefic pentru plamanii expusi la poluare si fum de tigara, datorita sulforafanului (unul dintre fitonutrientii benefici care se gasesc in broccoli).
   Oamenii de stiinta din cadrul Universitatii Berkeley din California sfatuiesc sa se consume cat mai mult broccoli si alte legume asemanatoare (exemplu: varza, conopida) pentru ca ele ajuta la intarirea sistemului imunitar. Aceste legume impiedica inmultirea celulelor bolnave si contribuie la multiplicarea celulelor albe care protejeaza organismul impotriva infectiilor.
   Bogat in vitamina A, C, complexul de vitamine B, acid folic, minerale (calciu, magneziu, mangan, fier, potasiu, zinc, seleniu, fosfor) poate preveni afectiuni dintre cele mai complicate. Datorita continutului mare de glucoza, leguma intervine in combaterea cancerului pulmonar, de prostata si vezica urinara.
   De asemenea, se recomanda in tratamentul cancerului esofagian si la stomac. Prin continutul de antioxidanti din familia carotenoizilor, broccoli intervine si in protectia ochilor, impiedicand formarea cataractei.
   Broccoli contine, in cantitate mare, doua elemente vitale pentru organism, calciul si vitamina C, si calorii putine ceea ce-l recomanda si in curele de slabire.
   Consumul regulat de broccoli sustine si fortifica sistemul imunitar, ajuta la intarirea oaselor prin continutul crescut de calciu din compozitie si lupta cu succes impotrva stresului. Continutul bogat de sulf are efecte puternice antivirale si antibiotice. Proprietatile antioxidate previn aparitia unor forme de cancer. Broccoli, foarte bun cardioprotector, controleaza tensiunea, mentinand-o in limite normale.
   Inca odata recapitulam, ca o dieta bogata in broccoli previne foarte multe afectiuni si are numeroase avantaje: blocheaza dezvoltarea diferitelor tipuri de cancer la san, la colon, de vezica biliara, ovarian sau de prostata si opreste raspandirea acestora; fortifica sistemul imunitar, datorita continutului ridicat de vitamine; previne afectiunile digestive, ajuta la vindecarea gastritelor si a unor tipuri de cancer gastric; cardioprotector, mentine controlul tensiunii arteriale; previne cataracta si amelioreaza osteoporoza si are actiune benefica in multe alte boli grave.

ARDEIUL, BUN PENTRU MEMORIE SI ANTICANCERIGEN

         Ardeiul iute are mai multe denumiri in limba romana si anume: boia, chiper, paprica, tiuper etc. Acest aliment medicament care ne "incendiaza" gura, in ipostaza de remediu si de prieten al sanatatii noastre are multe actiuni binefacatoare si o sa vedem pe parcurs la ce  boli exceleaza cu efecte pozitive. O sa asociem ardeiul iute si cu fratele sau ardeiul kapia sau ardeiul gras rosu sau verde (sau varietati de culoare galbena). Culoarea vom vedea ca este importanta, fructul rosu avand calitati superioare fata de cele ale fructului verde. Precizam ca vorbim despre un fruct, si nu neaparat o leguma, deoarece este fructul plantei cu acelasi nume.

   Una dintre virtutile sale recent descoperite este reprezentata de faptul ca ajuta memoria. Inhiband comportamente innascute sau dobandite, la cobai, cercetatorii taiwanezi au demonstrat efectul benefic al luteolinei asupra capacitatilor de invatare.  Acest compus prezent in ardei e capabil sa blocheze efectul perturbator al anumitor molecule (neurotoxine) asupra proceselor de memorare. El actioneaza in sensul activarii circuitelor neuronale implicate in invatare.

   Ardeiul iute fata de ardeiul dulce contine o substanta iritanta denumita capsaicina care ii confera iutime, dar si proprietati medicinale. Mai contine vitaminele: A, C, PP, E, B si enzime, zaharoza, amidon, celuloza, lipide, carotenoide, potasiu, magneziu, sodiu, fosfor, fier, cupru, mangan, sulf, substante cu proprietati nutritive deosebite. Capsaicina este un alcaloid cu proprietati rubefiante (iritante), fiind folosita in cosmetica impotriva caderii parului.

   Ardeiul iute, ca si cel gras, contine o serie de substante care au capacitatea de a induce apoptoza, adica moartea celulelor tumorale. Ele actioneaza prin intermediul unor receptori, antrenand apoptoza dezintegrand mitocondriile – un organit de care celula are nevoie pentru a-si fabrica energia. Cercetatorii spanioli de la Universitatea Cordoba si-au pus problema daca substantele respective, specifice ardeiului iute, au aceleasi efecte ca ale celor specifice ardeiului gras. Testele s-au efectuat pe cobai care sufereau de cancer al pielii. Rezultatul a fost ca in ambele cazuri exista un excelent potential preventiv impotriva dezvoltarii tumorilor canceroase.

    De asemenea, o alta substanta existenta in compozitia ardeiului, testata de data aceasta in Coreea, si-a relevat actiunea deosebit de eficienta impotriva cancerului de colon la oameni. Pe de alta parte, cunoscut fiind continutul remarcabil de antioxidanti si de vitamina C, s-a masurat nivelul corespunzator la ardei rosu si verde imediat dupa recoltare, apoi dupa 7 pana la 19 zile, timp in care au fost tinuti la temperatura de 20 grade C. Rezultatele au aratat ca la ambele varietati creste nivelul vitaminei C, in timp ce capacitatea antioxidanta totala e mai mare la ardeiul rosu, comparativ cu a celui verde.

   Anumite varietati sunt utilizate la obtinerea unor coloranti care ii inlocuiesc pe cei chimici, in produse ca iaurturile, produse de cofetarie, mezelurile, in ketchup, in sosuri. Medicina noastra populara cunoaste si ea remedii importante, dintre care am preluat cateva recomandari. Asadar, ardeiul se foloseste in avitaminoze, in alcoolism, iar extern in reumatisme, degeraturi, angina pectorala, alergii, combaterea oboselii corzilor vocale.
   Tinctura de ardei iute este folosita contra alcoolismului. Se maruntesc 2-3 ardei iuti si se amesteca cu 100 ml alcool. Se lasa la macerat timp de 14 zile, la temperatura camerei, agitindu-se din cand in cand, dupa care se filtreaza. Se iau 5-10 picaturi de tinctura de ardei iute, zilnic.

   Sub forma de pudra, ardeiul iute poate fi utilizat si pentru vindecarea ranilor. Aceasta planta este cunoscuta pentru vindecarea infectiilor aparute la nivelul gingiilor, eliminind durerile si abcesele. Pentru aceasta, se pune pe periuta de dinti pudra de ardei iute si se spala dintii. Aceasta operatie este benefica pentru gingii, iar gargara cu solutie de ardei iute este benefica in cazul durerilor de gat.           sursa:   Magazin

TRATAMENTE CU ZEOLIT

      Zeolitul este un mineral, un aluminosilicat format cu milioane de ani in urma, din interactiunea dintre lava fierbinte emisa de catre vulcani si apa de mare. In lume sunt cunoscute zeci de tipuri de zeoliti, cu structuri si compozitii chimice diferite, dar in terapie s-a folosit pana acum unul singur, numit clinoptilolit. Numele de zeolit vine din greaca veche, unde ze inseamna "a fierbe", iar lithos inseamna "piatra". Deci zeolitul ar insemna in traducere "piatra care fierbe", aluzie la formarea acestuia prin spectaculoasa interactiune dintre lava incinsa si apa marii. Folosirea zeolitului in terapie este o traditie cu o vechime de cateva mii de ani, acest mineral fiind un remediu important in medicina Ayurveda, medicina traditionala indiana si in medicina traditionala chineza, dar si in medicina populara ruseasca.
   Acest mineral actioneaza ca un adevarat magnet care atrage si scoate din organism metalele grele si materialele radioactive. Sute si mii de vieti au fost salvate cu ajutorul zeolitului in cazul dezastrului radioactiv de la Cernobal. In anii 90 in sectia de Medicina Moleculara  din Zagreb, Croatia, 22 de caini de rasa bolnavi de diferite forme de cancer au fost tratati cu zeolit. Pacientii canini au primit vreme de trei luni cantitati cuprinse intre 0,6 si 3,6 grame de zeolit pe zi, iar rezultatele au fost uluitoare. Din cele 22 de animale bolnave cancer, nu mai putin de 14 au raspuns foarte bine la tratament, tumorile intrand in remisie si chiar disparand complet. Au urmat zeci de studii facute pe culturi de celule canceroase, pe culturi de celule ale sistemului imunitar, pe animale de experienta, chiar si pe loturi de pacienti umani, pentru a studia eficienta zeolitului in boala canceroasa. Iar rezultatele sunt pe cat de spectaculoase, pe atat de greu de inghitit de catre o parte a comunitatii stiintifice internationale, axata pe industria medicamentelor de sinteza.
   Zeolitul se ataseaza de celulele canceroase (care au o sarcina electrica diferita de cea a celulelor normale) distrugandu-le, stimuleaza productia de celule ale sistemului imunitar, induce moartea programata a celulelor maligne, blocheaza receptionarea semnalelor de crestere de catre tumori. Mai mult, s-a descoperit ca zeolitul actioneaza favorabil si in multe alte afectiuni, cum ar fi infectiile virale sau bacteriene, bolile intestinului, bolile stomacului, diabetul si altele.
   Boli in care zeolitul are efect terapeutic sunt:
   Intoxicatia cu metale grele (plumbul, manganul, mercurul, cadmiul etc.) care ajung in organismul nostru datorita poluarii apei, aerului si alimentelor. Zeolitul este numit de catre oamenii de stiinta si "capcana de metale grele", deoarece scapa organismul de aceste toxine, prinzandu-le in structura sa moleculara, fiind apoi eliminat impreuna cu ele prin scaun.
   Intoxicatia cu pesticide, aceste substante ajungnd in organismul nostru in primul rand prin hrana. Boala canceroasa in care administrarea zeolitului s-a dovedit a fi extrem de benefica pentru prevenirea cancerului, dar si a bolilor tumorale in general. Aici zeolitul are si efect imunostimulator, ajutand organismul sa elimine din start celulele maligne, constatandu-se efecte antitumorale directe.
   Cancer de prostata - In multe cazuri, administrarea zeolitului in mod repetat conduce la stoparea cresterii sau chiar la remisia totala a tumorii.
   In cancer de piele, tratamentele interne cu zeolit si-au dovedit eficienta in mai multe forme de cancer al pielii (carcinom cu celule bazale, carcinom cu celule scuamoase, melanom).
   In cancerul pulmonar sunt anumite rezultate, dar inca se studiaza efectele benefice ale zeolitului asupra acestui tip de cancer.
   Cancerul bucal si faringian si cancerul de san dau bune rezultate. Studiile efectuate de cercetatori au aratat faptul ca administrarea zeolitului inhiba vascularizarea si cresterea tumorilor mamare.
   In diaree si infectii intestinale administrarea de zeolit normalizeaza flora bacteriana a intestinului, ajuta organismul sa lupte cu virozele care ataca tubul digestiv, reduce inflamatia la nivelul intestinului.In gastrita hiper-acida si ulcer gastric zeolitul normalizeaza secretiile digestive, are un efect benefic asupra tesuturilor epiteliale care protejeaza stomacul. Administrarea in timpul crizelor de gastrita, in multe cazuri zeolitul ajuta la ameliorarea durerii.
   In deficiente imunitare s-a demonstrat ca administrarea de zeolit duce la cresterea productiei de celule ale sistemului imunitar (limfocite si macrofage) si la cresterea rezistentei organismului la infectii.
   Ca adjuvant in hepatita virala, studiile de medicina experimentala au certificat faptul ca administrarea de zeolit are efecte protectoare hepatice, incetinind evolutia hepatitei cronice. De asemenea, studiile de laborator asupra efectului antiviral al zeolitului sunt incurajatoare. Sunt semnalate si cazuri clinice, de pacienti cu hepatita virala de tip C, care si-au ameliorat considerabil starea de sanatate, in urma curelor repetate cu zeolit.
  Ca adjuvant in infectiile virale, studiile de laborator au aratat atat o actiune antivirala directa a zeolitului, contra virusului herpetic, virusurilor coxsackie, adenovirusurilor dar si a altor tipuri de virusuri.
  Administrarea zeolitului ca supliment cu utilizare normala, se poate lua o lingurita  pe zi. Pentru o detoxifiere mai accentuata, se poate dubla doza, sau chiar  mai mult.  In cazul dozelor marite, se recomanda marirea cantitatii de lichid ingerata, intrucat apare senzatia de sete, semn caracteristic al detoxifierii.

LIME, BUNA PENTRU DIGESTIE

      Lime sunt originare din India, dar in prezent se cultiva in toate zonele tropicale ale planetei si sunt ingrediente importante in bucataria din Mexic, Asia, dar si in cea mediteraneana. In prezent, 15 la suta din productia mondiala de lime provine din Mexic, in timp ce India, tara de origine a acestora, produce doar 12 la suta din productia de lime. Cele mai aromate sunt fructele care provin din Mexic, iar cele care provin din Asia sunt mai mari si mai acide.
   Lime are o coaja verde, o aroma mai puternica si mai proaspata decat lamaia. Fructele de lime sunt mai mici, mai grele si au pulpa mai densa decat lamaia. Sucul de lime este mai dulce decat cel al lamailor. Fructele sunt recoltate aproape intotdeauna necoapte, cand au culoarea verde intens si sunt consumate inainte de a atinge starea de coacere, atunci cand incep sa se ingalbeneasca.
   Este recomandat sa se aleaga in magazin fructele de culoare verde inchis, cele galbene fiind trecute. Cele mai apreciate fructe de lime sunt cele mici, iar cele mari sunt privite ca fiind inferioare calitativ. Arborele de lime poate atinge de la 2 la 4 m inaltime. Frunzele de forma ovoida sunt parfumate placut. Fructele, singure sau grupate cate 2-3, au o forma rotunjita la baza si ovala spre varf.
   Lime contine vitamina C, toata gama de vitamine B, vitamina A, E si K. In 100 de grame de fruct sunt 0,42 de grame de proteine, 0,07 lipide, care sunt concentrate in uleiurile volatile din coaja, 8,42 de grame de glucide, 14 miligrame de calciu, 117 miligrame de potasiu, 0,09 miligrame de fier.

   Fructele de lime au o mare valoare terapeutica. Peptina din pulpa de fruct este benefica in reducerea nivelului de colesterol, iar vitamina C are efect benefic asupra sistemului imunitar, crescand rezistenta la boli. Continutul mare de vitamina C mentine sanatatea dintilor si a sistemului osos.  Previne caderea dintilor, cariile dentare, sangerarea gingiilor si fragilitatea oaselor. Uleiul volatil din lime este folosit in medicina pentru ca imbunatateste digestia. Acest fruct este recomandat in dieta-tratament pentru dezechilibrele digestive. Sucul de lime este benefic in prevenirea si tratarea constipatiei. Dimineata pe stomacul gol se poate consuma un pahar cu apa la teperatura camerei si suc de lime. Studiile au demonstrat ca acidul citric din lime are o reactie alcalina in sistem, fiind capabil sa diminueze simptomele de ulcer peptic, iar sucul de lime diluat cu apa calduta previne cistita.

ANDIVA, O LEGUMA PENTRU SANATATE

     Andiva este o varietate legumicola, creata de om din cicorea salbatica. Sunt legume care se obtin prin intrarea in vegetatie fortata a frunzelor de cicoare. Tehnica de obtinere a andivelor de salata ii apartine unui cultivator belgian care a descoperit acest lucru in secolul XIX. Inca din vremea egiptenilor, andivele erau cultivate si apreciate mai ales in prepararea salatelor.
   Pentru a putea obtine andive de salata, se taie frunzele plantei, iar radacinile se pastreaza in locuri fara lumina. Din aceste tulpini care se tin la intuneric apar frunze noi, care datorita faptului ca nu au lumina, nu mai sunt foarte amare si au o culoare alb-galbuie. Tara cu cea mai mare traditie in cultivarea andivelor este Franta.
   In magazin este bine sa alegem andivele cele mai albe, cele verzi fiind amare. Se consuma cel mai des crude, sub forma de salata, dar stropite cu suc de lamaie. Andiva are o mare valoare terapeutica si culinara. Au un continut bogat in:  enzime, proteine, hidrati de carbon, vitaminele A1, B1, B2, C si K; saruri minerale si minerale de calciu, potasiu, sodiu, cupru, fosfor, fier, mangan, magneziu, dar si uleiuri volatile, polizaharide, caroten.
   Proprietatile terapeutice in terapia naturista spun ca andivele sunt diuretice, depurative si usor laxative. Sunt un bun adjuvant in obezitate, arteroscleroza, dislipidemii, ca si in alimentatia cardiacilor, a diabeticilor. Latexul din andive este benefic in tratamentul cancerului uterin, in tumorile ficatului, splinei si laringelui. Sucul plantei combinat cu cel de cicoare dizolva pietrele din vezica biliara. Sucul de andiva este recomandat si in ameliorarea unor boli de ochi, ale ficatului si in combaterea astmului, guturaiului si afectiunilor cardiace. Stimuleaza secretia de bila si evacuarea intestinala a acesteia, are efecte mineralizante si ajuta la combaterea parazitilor intestinali. Andivele actioneaza pozitiv in anorexie, calmeaza usor sistemul nervos, alina durerile si prezinta efecte favorabile in caz de stres. Prin prezenta intibinei, care este o substanta antioxidanta naturala, andiva diminueaza efectele nocive ale radicalilor liberi, intarziind imbatranirea si instalarea unor boli generative, inclusiv a cancerului.
   Andivele trebuie sa fac parte si din alimentatia bolnavilor de gastrita, ulcer, hepatita, enterocolita sau diabet. Avand proprietati diuretice ajuta si la eliminarea edemelor. Un amestec in parti egale de suc de andive, morcov, telina si patrunjel, face adevarate minuni pentru intarirea vederii mai ales la persoanele varstnice. Se bea minim 3 luni cate 250 ml zilnic din acest suc combinat.

ECHINACEEA, UN PUTERNIC IMUNOSTIMULENT

        Descoperita in SUA de circa 100 de ani, Echinaceea a fost si este considerata un adevarat antidot impotriva infectiilor, datorita actiunii imunostimulatoare pe care o manifesta. Este demonstrat faptul ca ea stimuleaza organismul sa produca mai multe globule albe, in special limfocite si de asemenea o cantitate mare de interferoni (printre cele mai puternice substante antiinfectioase naturale).

    Pe langa efectul de a multiplica celulele de aparare ale organismului, echinaceea se pare ca poate contribui la distrugerea virusilor, cei mai comuni fiind cei ai racelii si gripei.

    Studiile efectuate pe pacienti carora li s-a administrat constant echinaceea, au demonstrat ca la acestia, incidenta aparitiei virusului gripal a scazut cu 50 la suta in comparatie cu indivizii care nu au avut administrata echinaceea. Tot aceste studii au aratat ca echinaceea este eficienta in intarirea sistemului imunitar. Echinaceea mai ajuta organismul sa lupte impotriva infectiilor prin stimularea ficatului, glandelor limfatice sau a ganglionilor limfatici. Echinaceea este valoroasa in sustinerea sistemului imunitar la pacientii bolnavi de cancer, dupa o perioada lunga de chimioterapie. Studiile mai  spun ca extractul de echinacea este folositor in incetinirea cresterii tumorilor si distrugerea virusilor ca: herpes, virusi ai gripei si alte tipuri de virusi.

    Extractele de radacina pot sa aline sau sa reduca simptomele gripei si a altor infectii respiratorii. Studiile au demonstrat eficienta echinaceei impotriva infectiilor bacteriologice, virale si micotice. Echinaceea a fost folosita si in bolile de piele ca eczeme si psoriasis. Este recomandata persoanelor cu leziuni ale pielii  (furuncul, acnee) si are efecte tonice, imbunatatind abilitatea ficatului de a reduce efectele factorilor toxici din mediu.

   Administrarea plantei se face sub forma de tinctura sau capsule. S-a constatat ca echinaceea sub forma de tinctura si ceai este mai eficienta decat pudra de echinacee rezultata din macinarea plantei. Doza zilnica recomandata pentru adulti este de 900 mg pe zi (cate 300 mg administrate de 3 ori pe zi).

   Inca o data subliniem efectele benefice ale plantei si anume: intareste sistemul imunitar; accelereaza vindecarea; lupta contra bacteriilor si infectiilor cauzate de acestea; lupta impotriva infectiilor virale; lupta impotriva infectiilor micotice; ajuta la vindecarea arsurilor; ajuta in tratarea infectiilor sinusului; ajuta in tratarea infectiilor rinichilor; ajuta la probleme cu vezica urinara;  reduce gripa si simptomele ei; poate sa reduca inflamarea diferitelor organe; ajuta in cazuri de peritonita; alina intepaturile de insecte (chiar si cele otravitoare). In concluzie, Echinaceea este un puternic imunostimulent, capabila sa ajute organismul uman, sa lupte cu orice boala infectioasa.

GRAPEFRUITUL, BUN PENTRU SANATATE SI IMPOTRIVA OBEZITATII

       Grapefruitul a primit un nume stiintific de Citrus paradisi abia pe la jumatate secolului al XIX-lea. Pana atunci s-a crezut ca este doar o alta varietate de pomelo, fructul din a carui incrucisare accidentala cu portocala a si rezultat. El a inceput sa fie cultivat pe scara larga la inceputul secolului al XX-lea. Boom-ul l-a cunoscut insa in anii 1970, probabil si datorita popularitatii curei de slabire cu grapefruit. In anul 1983, intr-un raport al Departamentului Agriculturii Statelor Unite, se arata ca, in New York, consumul de grapefruit este depasit doar de cartof, salata, mar si portocala. Astazi se cultiva in tari ca: SUA, Mexic, Argentina, Brazilia, Cipru, Maroc, Israel si altele.
   Pe langa gustul deosebit, foarte racoritor, grapefruitul este unul dintre citricele recomandate in mentinerea sanatatii. Persoanele cu un nivel de colesterol foarte mare sau cu trigliceride ridicate pot include grapefruitul in consumul alimentar, datorita proprietatilor anticolesterol foarte bune. Studii efectuate de cercetatori au dovedit ca substante din fructele de grapefruit pot contribui la reducerea riscului de cancer. Grapefruitul rosu este bogat in licopen, substanta cu efect antitumoral, care lupta impotriva radicalilor liberi care distrug celulele.

   Este bogat in vitamina C, fibre, fier si caroten si sarac in calorii. Fibrele alimentare si acizii organici, pe care ii contine, contribuie la sanatatea tubului digestiv usurand digestia. In membrana fructului se regaseste pectina, un compus organic care scade valoarea colesterolului. Grapefruitul este un adevarat depozit de fitochimicale precum flavonoide, terpene si limonoide, substante despre care unele cercetari au demonstrat ca inhiba dezvoltarea cancerului si asigura protectie impotriva multor tipuri de cancer. Este bun in prevenirea constipatiei.

   Pulpa grefei ajuta la actiunea de digestie a intestinelor. Grapefruitul este benefic in mentinerea sanatatii intestinelor si este indicata ca o hrana preventiva impotriva dezinteriei, diareei, enterocolitei si alte boli ale tubului digestiv. Are actiune antidiabetica. Sucul de grefe este bun si in tratarea febrei. El stinge setea si indeparteaza senzatia de rau provocata de febra. Este benefic in tratamentul oboselii. Sucul de grefe poate fi folosit ca medicament in tratarea urinarii insuficiente cauzata de ficat, rinichi si boli de inima.

ULEIUL DE MASLINE, BUN PENTRU INIMA SI FICAT

        Uleiul de masline este foarte bogat in vitaminele A, B1, B2, C, D, E, K, fier, contine si acizi grasi nesaturati, acizi grasi saturati, trigliceride, clorofila. In general se foloseste uleiul curat obtinut prin presare la rece, fiind unul dintre cele mai bune uleiuri de masa folosite in bucatarie.
   In zona tarilor mediteraneene, unde se consuma cantitati mari de ulei de masline, mortalitatea prin boli cardiovasculare este mai scazuta decat in alte zone. Uleiul de masline contine 80% acid gras mononesaturat. Este substanta grasa cel mai usor digerabila, mai digerabila decat uleiul de floarea-soarelui. Din maslinele negre se extrage uleiul, iar cele verzi sunt destinate conservelor.

   Uleiul destinat refacerii sanatatii noastre, este cel extras prin procedeul de presare la rece, fara a folosi solventi chimici. Un ulei rafinat este un aliment fara viata, care a fost supus la operatii chimice si termice de extragere, si caruia, inainte de a ajunge la consumatori, i s-au adaugat substante chimice (soda caustica). Un ulei de masline extras din prima presare la rece este un ulei suta la suta natural, care isi pastreaza toate calitatile. El rancezeste greu si, chiar incalzit la temperaturi mari, exercita o actiune benefica asupra functiei biliare si o actiune echilibrata asupra organismului uman.

   Prepararea salatelor constituie o buna ocazie de a folosi uleiul de masline, putandu-se face o cura de astfel de salate. Frunzele de maslin contribuie la scaderea ureii din sange si la cresterea diurezei. Ele se dovedesc deosebit de utile si impotriva palpitatiilor si aritmiei cardiace. Datorita continutului sau de clorofila, frunza de maslin poate fi folosita preventiv impotriva aterosclerozei. Se gasesc pe piata preparate pe baza de frunze de maslin.

    Uleiul de masline este drenor hepatic si biliar, ajuta la eliminarea calculilor si este un bun laxativ. Persoanele care au probleme hepatice sau biliare pot lua o lingura de ulei dimineata inainte de masa sau o lingura de ulei inaintea fiecarei mese. Dupa inghitirea uleiului  se sta culcat o jumatate de ora pe partea dreapta, dar nu este obligatoriu daca nu avem timp la dispozitie. In cel mult doua saptamani incep sa apara rezultate vizibile.

   O reteta de eliminare a pietrelor biliare de dimensiuni mici, spune ca trebuie sa  se amestece o jumatate de ceasca de ulei de masline cu o jumatate de ceasca cu suc de lamaie sau grapefruit si se bea seara inainte de culcare. Dimineata se bea ceva fierbinte si apoi e posibil ca pietrele sa fie eliminate.

   Se poate folosi alta reteta, care zice ca se poate posti doua zile inainte, band suc de mere din doua in doua ore, iar in cea de a doua seara se bea amestecul de ulei si suc de lamai. Astfel se va curata vezica, se vor dizolva sau elimina pietrele mici. Uleiul de masline ajuta tubul digestiv, contribuind la vindecarea gastritei si a ulcerului. Are proprietatea de a intarzia procesul de imbatranire, protejand inima si arterele, dizolvand cheagurile din vasele de sange, reducand colesterolul si tensiunea. Poate fi folosit si ca laxativ, luand o lingura seara la culcare. In concluzie, folosirea uleiului de masline, este o mina de aur pentru sanatatea tot mai precara a omului modern.

ALIMENTELE PREPARATE DIN SOIA, UN IZVOR DE SANATATE

         Soia este o planta originara din China si Japonia, raspandita in SUA si in multe tari europene, printre care Germania, Franta si Italia. Folosita in industria uleiului, in cea alimentara, dar si in fitoterapie, soia se cultiva in peste 30 de varietati si soiuri. SUA este tara, care valorifica cel mai mult calitatile nutritionale ale preparatelor pe baza de soia, prin circa 60 de sortimente alimentare din soia. Este un aliment recomandat in perioadele de post, datorita continutului dublu de proteine fata de carne. Este si foarte usor de prelucrat si oricine poate sa pregateasca o masa cu preparate din soia, de la aperitive pana la desert.
    Cercetatorii au demonstrat ca soia poate fi un aliat al omului modern in lupta pentru mentinerea echilibrului fizic si psihic. Faina de soia contine: 26% hidrati de carbon, 22% grasimi, 40% proteine, intre care o multime de aminoacizi valorosi. Bobul de soia contine vitaminele: A, B2, B5, B6, C, D, E si multe minerale. La acestea se adauga si alte substante valoroase: lecitina, celuloza, ceara, iar acizii grasi nesaturati din uleiul de soia o recomanda ca pe un dusman al colesterolului.

    O dieta bogata in soia combate boli grave precum: hepatita, astenia, surmenajul sau cancerul, iar cei care sunt in convalescenta se refac mai repede daca mananca preparate din soia. Soia are un continut ridicat de antioxidanti, numiti izoflavone care mentin echilibrul hormonal.

    Nutritionistii mai recomanda soia pentru prevenirea cancerului de colon, de san sau de prostata. Izoflavonele reusesc sa scada nivelul colesterolului "rau" si sa mentina un nivel normal al colesterolului "bun". Proteina existenta in soia combate atrofierea muschilor, ofilirea pielii si lipsa de energie. Lipidele vegetale din soia mentin colesterolul "bun", iar glucidele, adica grupa carbohidratilor, sunt surse esentiale de energie care, daca nu sunt folosite, se depoziteaza in ficat si in muschi.

    Cercetatorii considera ca soia inhiba in cancer dezvoltarea a noi vase de sange, stopand extinderea tumorii. Cele mai bogate surse de izoflavone (substante ce maresc imunitatea organismului) se gasesc in laptele din soia, in iaurt si tofu, in timp ce produsele procesate sunt sursa cea mai saraca. O dieta bogata in soia este recomandata in hepatita cronica, surmenaj intelectual, astenie, convalescenta, afectiuni dermatologice, litiaza renala.  In medicina naturista, soia este indicata in ateroscleroza, sub forma de ulei de soia, bogat in grasimi nesaturate, in cure de o luna de zile. Soia e utila si in cardiopatia ischemica, in tratarea sechelelor dupa accidente vasculare si in prevenirea hipertensiunii.

    Continutul ridicat de lecitina din soia scade colesterolul si zaharul din sange, curata peretii vasculari si imbunatateste metabolismul. S-a constatat ca folosirea frecventa de produse pe baza de soia alunga bolile de inima, studiu atestat stiintific.
    Uleiul de soia e folosit in afectiunile rinichilor, ale sistemului nervos, creste imunitatea organismului, imbunatateste activitatea intestinului. Vitamina E din uleiul de soia stimuleaza activitatea musculara, impiedica instalarea obezitatatii, imbunatateste consumul de oxigen in tesuturi si dezvolta capilarele.
    Este indicat laptele de soia in orice cura de slabire si, pentru ca nu provoaca aciditate gastrica precum laptele de vaca, e indicat in afectiuni gastrice si intestinale. Soia ajuta la combaterea fragilitatii oaselor si previne fracturile datorita continutului ridicat de calciu. Efecte benefice apar si in cazul menopauzei, soia ajutand femeile sa scape de manifestarile neplacute ale acestei perioade. Soia protejeaza celulele nervoase de degradare, ajuta la mentinerea memoriei la varste inaintate, motiv pentru care e utilizata in profilaxia bolii Alzheimer si a dementei senile.    

SCHIZANDRA CHINESIS

         Schizandra chinensis este o specie originara din China si Japonia, dar este intalnita si in alte tari cu clima favorabila sau se poate aclimatiza. Planta are inaltimea de 10-15 metri, cu miros citric caracteristic al frunzelor si gust amar. Este o planta lemnoasa, care creste in locuri umbroase. Se mai numeste "planta cu cinci arome", dupa medicina ayurvedica: dulce, sarat, amar, acru si iute. Semintele sunt picante si amare, restul fructului fiind dulce, sarat si acru. Frunzele sunt ovale, cu nervuri, iar fructele sunt de culoare rosu aprins grupate in ciorchini.

    O planta produce 4-5 kilograme de fructe. Schizandra infloreste in lunile mai-iunie, iar fructele se coc in lunile septembrie-octombrie.

    In medicina naturista se utilizeaza fructele cu seminte. Acestea contin numeroase tipuri de lignani (schizandrin), schizandroli, fitosteroli (stigmasterol, betasitosterol), vitaminele C si E, uleiuri esentiale, uleiuri volatile, saruri minerale, microelemente, factori biotici si alte substante.

    Actiunea majora a acestei plante este cea antioxidanta, avand proprietati astringente si antibacteriene. Schizandra este eficienta in starile astenice si asteno-depresive, psihastenie, depresii reactive care sunt insotite de simptome precum oboseala rapida, scaderea capacitatii de munca, iritatii, somnolenta, hipotonie si moleseala. Schizandra este cunoscuta pentru proprietatile sale de stimulare a tractului gastrointestinal, a sistemului imunitar, a sistemului nervos central, a plamanilor, a ficatului, a rinichilor, a glandelor suprarenale, a metabolismului, a memoriei. De asemenea, imbunatateste si creste rapiditatea reflexelor, creste rezistenta in conditii de stres, imbunatateste capacitatea organismului de a utiliza oxigenul.

    In tratamente naturiste Schizandra este recomandata ca: imunomodulator; antiinflamator; protector hepatic exceptional: antimutagenic, antitoxic, anticancerigen; protejeaza membrana si previne necrozarea hepatocitelor, mentine nivelul de glutation hepatic, stimuleaza sinteza glicogenului si a proteinelor, reduce nivelul transaminazelor serice, amelioreaza metabolismul acizilor biliari in ciroza, carcinom hepatic, icter, hepatite virale si alcoolice, reface tesutul hepatic dupa hepatectomie; tonic general: actioneaza pe fiecare din cele 12 meridiane energetice ale corpului uman, prelungeste viata si calitatea ei; adaptogen: stimuleaza selectiv functiile organismului ajutandu-l sa se adapteze fizic, psihic, imunitar; creste capacitatea organismului de a raspunde rapid la stres fara expunerea indelungata la efectele negative ale cortizolului;  imbunatateste activitatea renala; reduce efectele cardio si hepatotoxice ale chimioterapiei; antioxidant; detoxifica limfa; imbunatateste acuitatea vizuala; tonic sexual masculin si feminin, afrodisiac; reda frumusetea si stralucirea pielii in eczeme, urticarii, candidoze, alergii si alte afectiuni dermatologice; imbunatateste respiratia in congestie pulmonara, astm, emfizem.