Este o planta de origine mediteraneana cu frunze carnoase, foarte putin albicioase si floare de culoare rosu-violacee fiind apreciata pentru beneficiile sale aduse in medicina naturista, la noi cultivandu-se mai ales in zonele din sudul tarii. Bulbul plantei este comestibil, dar fruzele se folosesc la ceaiuri sau preparate in tincturi pe baza de alcool.
S-a observat stiintific, ca cei care consuma anghinare sub forma de salate, au o scadere semnificativa a colesterolului din sange. Cu alte cuvinte, cei cu un colesterol marit (hipercolesterolemie), reveneau la un nivel acceptabil al colesterolului din sange. Alte studii au dovedit efectele anghinarei asupra secretiei biliare, considerand ca planta are un puternic efect colagog (favorizeaza evacuarea bilei in timpul digestiei).
Are un spectru foarte mare de actiune in afectiunile organismului uman si este indicata in tratarea unor boli ca nefrite cronice, varsaturi, enterite, fermentatii intestinale, hemoroizi, angicolite, colestite, constipatii, hipertensiune, hipercolesterolemie. Eficienta ei se datoreaza continutului bogat de cinarina, oxidanti, polifenoli, flavone (cinarozida, scolimozida), insulina, compusi sterolici (taraxasterol, pseudotaraxasterol, stigmasterol si betastigma-sterol), saruri de potasiu si magneziu. Substantele acestea au o actiune de excitare a secretiei biliare, ajuta la scaderea zaharului in sange, regenereaza celulele hepatice, e un bun colagog, se utilizeaza in lipsa poftei de mancare. Frunzele de anghinare din punct de vedere medical au un efect sigur asupra bolilor de ficat si rinichi, avand proprietatea de a mari secretia biliara si diureza, regland in acelasi timp procesul de formare a colesterolului.
Ceaiul de frunze de anghinare actioneaza prin diminuarea zaharului din sange dand rezultate spectaculoase in unele tipuri de diabet. Rezultate satisfacatoare da ceaiul de anghinare si in bolile tubului digestiv, in constipatie, varsaturi, enterite, fermentatii intestinale, colite. Ceaiul de anghinare mai este indicat ca adjuvant in afectiuni ale inimii care se manifesta prin hipertensiune, ateroscleroza si angina pectorala. Extractul de anghinare stimuleaza secretia de bila precum si regenerarea celulelor hepatice, ajutand la neutralizarea si eliminarea substantelor toxice de catre ficat. Infuziile din frunze de anghinare pot duce la ameliorarea durerilor din crizele hepatice, la diminuarea senzatiei de greata si la reducerea balonarii.
Indicatiile terapeutice ale anghinarei se refera la boli ca: insuficiente hepatice si renale, hepatita cronica si ciroza hepatica, calculoza biliara, arteroscleroza, hipercolesterolemii, anorexie, balonare, adjuvant in tratamentul hipertensiunii arteriale, intoxicatii, senzatia de balonare, inapetenta, greata si durerile adominale.
Pentru prepararea ceaiului de anghinare se va proceda in felul urmator: intr-un vas se pune o lingura de frunze maruntite care se oparesc cu 500 g apa clocotita. Dupa racire se strecoara lichidul si se indulceste cu miere de albine. O parte din ceai se bea dimineata pe stomacul gol, dupa care bolnavul va sta culcat o jumatate de ora pe partea dreapta. Restul cantitatii de ceai se va bea in cursul zilei cu o jumatate ora inaintea meselor principale.
O alta reteta recomandata fitoterapeutic este inbinata din 9 parti frunze de anghinare si o parte frunze de menta. O lingurita din acest amestec de frunze se infuzeaza intr-o cana cu apa. Se bea calda, in inghitituri mici. Se pot administra 2-3 cani pe zi.
S-a observat stiintific, ca cei care consuma anghinare sub forma de salate, au o scadere semnificativa a colesterolului din sange. Cu alte cuvinte, cei cu un colesterol marit (hipercolesterolemie), reveneau la un nivel acceptabil al colesterolului din sange. Alte studii au dovedit efectele anghinarei asupra secretiei biliare, considerand ca planta are un puternic efect colagog (favorizeaza evacuarea bilei in timpul digestiei).
Are un spectru foarte mare de actiune in afectiunile organismului uman si este indicata in tratarea unor boli ca nefrite cronice, varsaturi, enterite, fermentatii intestinale, hemoroizi, angicolite, colestite, constipatii, hipertensiune, hipercolesterolemie. Eficienta ei se datoreaza continutului bogat de cinarina, oxidanti, polifenoli, flavone (cinarozida, scolimozida), insulina, compusi sterolici (taraxasterol, pseudotaraxasterol, stigmasterol si betastigma-sterol), saruri de potasiu si magneziu. Substantele acestea au o actiune de excitare a secretiei biliare, ajuta la scaderea zaharului in sange, regenereaza celulele hepatice, e un bun colagog, se utilizeaza in lipsa poftei de mancare. Frunzele de anghinare din punct de vedere medical au un efect sigur asupra bolilor de ficat si rinichi, avand proprietatea de a mari secretia biliara si diureza, regland in acelasi timp procesul de formare a colesterolului.
Ceaiul de frunze de anghinare actioneaza prin diminuarea zaharului din sange dand rezultate spectaculoase in unele tipuri de diabet. Rezultate satisfacatoare da ceaiul de anghinare si in bolile tubului digestiv, in constipatie, varsaturi, enterite, fermentatii intestinale, colite. Ceaiul de anghinare mai este indicat ca adjuvant in afectiuni ale inimii care se manifesta prin hipertensiune, ateroscleroza si angina pectorala. Extractul de anghinare stimuleaza secretia de bila precum si regenerarea celulelor hepatice, ajutand la neutralizarea si eliminarea substantelor toxice de catre ficat. Infuziile din frunze de anghinare pot duce la ameliorarea durerilor din crizele hepatice, la diminuarea senzatiei de greata si la reducerea balonarii.
Indicatiile terapeutice ale anghinarei se refera la boli ca: insuficiente hepatice si renale, hepatita cronica si ciroza hepatica, calculoza biliara, arteroscleroza, hipercolesterolemii, anorexie, balonare, adjuvant in tratamentul hipertensiunii arteriale, intoxicatii, senzatia de balonare, inapetenta, greata si durerile adominale.
Pentru prepararea ceaiului de anghinare se va proceda in felul urmator: intr-un vas se pune o lingura de frunze maruntite care se oparesc cu 500 g apa clocotita. Dupa racire se strecoara lichidul si se indulceste cu miere de albine. O parte din ceai se bea dimineata pe stomacul gol, dupa care bolnavul va sta culcat o jumatate de ora pe partea dreapta. Restul cantitatii de ceai se va bea in cursul zilei cu o jumatate ora inaintea meselor principale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu